Simbolul mineriadei rupe tăcerea. Ce a pățit femeia în rochie albastră

Ioana Izabela Odor, cunoscută drept „femeia în rochie albastră” din fotografia emblematică a mineriadei din iunie 1990, rupe tăcerea după moartea lui Ion Iliescu și transmite un mesaj dur: „A fost un om care a făcut mult rău țării. Nu merită funeralii cu onoruri militare.”

Femeia devenită simbol al brutalității minerilor trimiși în stradă la ordinul fostului președinte, a oferit un interviu sincer pentru HotNews, în care își exprimă dezamăgirea față de decizia autorităților de a-i acorda lui Iliescu o zi de doliu național și înmormântare cu onoruri. La 74 de ani, pensionară și fostă cercetătoare la Institutul de Metrologie, Ioana Odor nu și-a schimbat deloc opinia:

„Nu l-am putut suferi niciodată. L-am văzut mereu ca pe un activist de partid, nu ca pe un lider al unei țări democratice.”

„Am fost bătută în cap, plină de cucuie, iar lumea striga: ‘Bine ți-au făcut!’”

Pe 13 iunie 1990, în drumul spre serviciu, Ioana Odor a trecut prin Piața Universității. Acolo a văzut un bărbat în vârstă plin de sânge, bătut de mineri. Fără să stea pe gânduri, a intervenit. Gestul i-a schimbat viața: a fost înconjurată de indivizi în salopete negre care au început să o lovească cu bâtele.

„Nu mă gândeam că o să mănânc așa bătaie. Am strigat să mă lase în pace. Dar au început să mă lovească, mai ales în cap. Eram plină de cucuie. Din fericire, nu mi-au spart capul.”

Minerii au dus-o la Hotel Intercontinental, apoi un bărbat a însoțit-o până aproape de casă.

„Nu simțeam nicio lovitură la început, eram amorțită. Când am ajuns acasă și am intrat la duș, m-a izbit durerea: tot spatele, mâinile, picioarele. Vecinii m-au dus la medicina legală, iar doctorița mi-a spus că trebuie să fac plângere.”

Iliescu, între istorie și controversă: „Da, am trecut la democrație – dar cu măsuri nedemocratice!”

Ioana Odor a urmat sfatul medicului și a făcut plângere. Dar dosarul a fost tergiversat, iar ancheta a stagnat.

„Se schimba regimul, mă căutau din când în când, dar nu se întâmpla nimic. Senzația mea a fost clară: cât timp Iliescu trăiește, nu se va face dreptate. Poate acum, că nu mai e, se va schimba ceva.”

Deși recunoaște că în perioada lui Iliescu România a făcut pași spre democrație, Ioana Izabela Odor spune că metodele folosite nu au fost nici corecte, nici democratice.

„A făcut mult rău țării. Trebuie să rămână în istorie așa cum a fost. Da, a fost șef de stat, dar nu un om extraordinar. Iar onoarea nu i se cuvine.”

Povestea „femeii în rochie albastră” rămâne una dintre cele mai tulburătoare mărturii ale tranziției României post-comuniste. Imaginea ei purtată pe sus de mineri a făcut înconjurul lumii, devenind simbolul represiunii ordonate de stat împotriva propriului popor. Iar acum, după moartea lui Ion Iliescu, vocea ei redevine relevantă: o voce care cere memorie, adevăr și, mai ales, dreptate.