Sorin Roșca Stănescu: „Controlul militar al investițiilor”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În ritm accelerat, ne militarizăm. Invocând o directivă europeană veche de mai mulți ani, Guvernul a emis un act normativ printr-o ordonanță de urgență, prin care se înființează Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe. În această comisie, un loc de cinste, în calitate de invitați permanenți, îl au principalele servicii secrete ale țării. Comisia va aviza de acum încolo cele mai importante investiții în România venite din spațiul non-UE. Să vedem cu ce se mănâncă această nouă ispravă a premierului cu patru stele Nicolae Ciucă.

Cine sunt membrii acestei comisii, dincolo de statutul de invitați permanenți al delegațiilor serviciilor secrete? Sunt reprezentanți ai primului-ministru, singurul din Uniunea Europeană în grad de general. La care se adaugă reprezentanți ai Consiliului Concurenței, ai Secretariatului General al Guvernului și a șase dintre cele mai importante ministere. Rolul acestei comisii, cel puțin sub aspect formal, este să verifice natura investițiilor pe care intenționează să le facă în România firme din afara Uniunii Europene. Și să constate dacă nu care cumva ne amenință un pericol. Mai ales în măsura în care asemenea investiții vizează domenii sensibile, cum ar fi de pildă infrastructura de apărare. Sau utilități de mare importanță pentru securitatea statului. Sună bine, nu? Dar să vedem ce se ascunde, dincolo de această suprafață poleită de Guvern în cuvinte meșteșugite.

În definitiv, care sunt principalele atribuții ale unora dintre vajnicele noastre servicii secrete? Serviciul de Informații Externe este plătit din bani publici pentru a face spionaj în favoarea României. Cu alte cuvinte, pentru a se informa și a informa în permanență puterea executivă asupra tuturor amenințărilor care pot surveni, inclusiv în ceea ce privește domeniul economic și investițional. Pentru a face acest lucru, pentru a-i informa promt și corect pe decidenții politici, nu este necesară niciun fel de directivă europeană și cu atât mai puțin un OUG. Asemenea atribuții intră pur și simplă în fișa postului subordonaților acestui serviciu. Este limpede că Uniunea Europeană se ferește ca dracul de tămâie de investiții făcute pe teritoriul ei de state puternice, cum ar fi de pildă China, Coreea, Singapore, etc. și care ar putea face concurență unor societăți comerciale puternice, aparținând nucleului dur UE. Și unde ar putea fi dirijate asemenea investiții cu mai mare ușurință și cu mai mare spor, decât în state din nucleul non-dur UE, cum ar fi de pildă România? Și, în aceste condiții, mai marii UE s-au gândit să instituie, pentru a-și proteja interesele, bariere suplimentare. Conformându-se, Guvernul Ciucă a creat degrabă această nouă comisie. Continuând să trecem în revistă misiunile altor servicii secrete, vom constata cu ușurință că și Serviciul Român de Informații are obligația de a identifica și documenta orice acțiune, inclusiv de natură investițională, care ar putea pune în pericol siguranța statului. La fel, serviciul secret al Armatei sau cel al Ministerului de Interne. Sub acest aspect, nu era necesară niciun fel de comisie. Singurul lucru important era, este și va fi ca aceste servicii secrete, care în România sunt militarizate, spre deosebire de toate celelalte state UE, să-și facă datoria.

Dar și-au făcut ele datoria până în prezent? Au semnalat ele cu adevărat pericolele existente, astfel încâ decidenții politici să poată reacționa? Sau de multe ori au stat de fapt în spatele unor investitori, obținând cu această ocazie pe persoane fizică și un consistent tribut și i-au ajutat pe acești investitori să dea la o parte concurența internă, să taie și să spânzure și să stoarcă un profit cât mai consistent în dauna interesului național? Nu care cumva avem cam mulți generali ai acestor servicii secrete care, în mod direct sau prin interpuși, au devenit unii dintre cei mai bogați oameni ai României? Cum au ajuns la asemenea performanțe financiare? Luptându-se din greu pentru interesul național? Iar acum, dacă li se dă o putere și mai mare, ne putem cumva imagina că-și vor face datoria pe care nu și-au făcut-o timp de 30 de ani?

Nu-mi place să generalizez. Dar nu am încotro. Dacă un serviciu secret nu are dezvoltați anticorpii necesari, pentru a-i elimina și a-i deferi Justiției pe unii dintre reprezentanții lor, care acționează împotriva interesului național, atunci nu care cumva se cheamă că serviciul, în ansamblul său, funcționează greșit?

Ce a obținut generalul cu patru stele Nicolae Ciucă creând această nouă instituție împănată de reprezentanți ai Guvernului și serviciilor secrete? Nu cumva un instrument prin care, chiar de la nivelul Cancelariei premierului, să poată fi dirijat și controlat câmpul de luptă investițional? Un nou „câmp tactic” al unui stat din ce în ce mai militarizat? Nu va trebui să trăim mult, pentru a vedea și a afla ce noi combinații vor fi puse la cale tocmai de cei chemați să protejeze statul român.