Statul oferă lunar 14.000 de lei persoanelor care acceptă să părăsească sistemul de asistență socială. „Le este teamă că nu se vor descurca în societate

Statul oferă 14.000 de lei ajutor pentru mai multe persoane care acceptă să părăsească sistemul de asistență socială. Situația persoanelor instituționalizate din locuințele protejate din Galata a stârnit îngrijorare și emoție după ce mai mulți beneficiari au aflat că aceste spații urmează să fie închise. Dincolo de panică și nesiguranță, autoritățile susțin însă că procesul nu este unul de abandon, ci, dimpotrivă, reprezintă o etapă esențială în oferirea unei șanse reale la integrare în comunitate.

Statul îi va ajuta cu 14.000 de lei lunar pe cei care acceptă să părăsească sistemul de asistență socială

Corabia Dadace are 41 de ani, iar o mare parte din viață a petrecut-o în sistemul de asistență socială. Pentru aceasta, ideea de a părăsi un loc familiar vine cu teamă și neîncredere.

„Noi locuim în locuințele protejate din Galata și vor să ne dea afară ca să vândă căsuțele. Nu știm unde o să stăm, ne este frică. Unde mă duc eu? Eu sunt bolnavă, am stat 10 ani pe străzi. Toți plâng și sunt agitați că nu știu unde vor sta”, a spus femeia, printre lacrimi.

Povestea ei este una marcată de traume și instabilitate după ce a petrecut 10 ani pe străzi, trăind experiențe dificile în alte centre și, în cele din urmă, a găsit o formă de echilibru la Galata. Aici și-a recăpătat, într-o anumită măsură, viața. Mai mult, Corabia a făcut un pas important spre reintegrare, înscriindu-se în programul educațional „A doua șansă”.

„Eu sunt bolnavă, am stat 10 ani pe străzi. Au zis că ne caută chirii, dar noi nu avem bani de chirie. Au zis că o să ne dea Uniunea Europeană 9.000 de lei pe lună ca să ne descurcăm, dar nu avem încredere. În luna iunie vor să ne dea afară. Toți plâng și sunt agitați că nu știu unde vor sta. Eu am șase ani de când stau acolo. Am stat în 9 centre și am fost maltratată peste tot, mai puțin aici, la Galata. Mă băteau cu ranga în cap. Eu am avut părinți, dar au murit de cancer. Eu fac școală, în programul «A doua șansă». Am umblat mult să mă înscriu. Eu vreau să rămân aici, să continui școala. Au zis că vor să le dea la vânzare căsuțele, dar nu știm cui. Noi nu avem nicio putere, nu avem pe nimeni. Aici avem de toate, avem haine, ne facem mâncare singuri”, a declarat Corabia Dadace, una dintre persoanele instituționalizate.

DGASPC susține că aceștia vor primi o șansă reală la reintegrare

Totuși, ceea ce pentru beneficiari pare o evacuare, autoritățile descriu situația ca fiind un proces amplu de dezinstituționalizare, impus la nivel național, prin reforme asumate de România. Potrivit reprezentanților Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Iași, această schimbare vine la pachet cu un sprijin financiar și social considerabil, menit să le ofere beneficiarilor independență și siguranță.

„Legiuitorul a creat un cadru legislativ care vine în ajutorul persoanei cu dizabilități. Discutăm despre persoane cu discernământ, care se pot descurca în comunitate. Pentru acestea există un ajutor substanțial timp de doi ani de zile, tocmai pentru a le motiva să își ia viața în mâini”, a explicat Ioan Ticu, director general adjunct DGASPC Iași.

Mai concret, persoanele care acceptă să facă pasul către viața independentă vor beneficia de aproximativ 9.300 de lei lunar timp de doi ani, sumă care se poate completa cu indemnizația de handicap, eventuale venituri salariale sau pensie de invaliditate.

„Noi îi vom monitoriza, în sensul în care vor primi un ajutor financiar, vor fi înscriși în continuare la Centrul de zi de la Galata. Adică persoana este plecată în comunitate și este monitorizată de personalul din Centrul de zi. Vor fi învățați cum să își plătească chiria, cum să se descurce în viața de zi cu zi. Noi i-am pregătit de ani de zile pentru asta. Ajutorul financiar constă în următoarele: legea oferă persoanei care a fost de acord să fie dezinstituționalizată până pe 30 de iunie, timp de 2 ani de zile, 9.300 de lei pe lună, la care se adaugă un ajutor în funcție de gradul de handicap pe care îl are persoana respectivă; se adaugă și salariul pentru care lucrează, iar o parte dintre ei au și pensie de invaliditate. Aceștia ajung la o pensie lunară de 14.000 de lei și vor fi, în continuare, la Centrul de zi”, a continuat Ioan Ticu.

Mulți dintre ei au dezvoltat un sindrom al instituționalizării

Un aspect esențial în acest proces este depășirea așa-numitului „sindrom al instituționalizării”, o stare psihologică în care persoanele devin dependente de sistem și dezvoltă o teamă profundă față de viața independentă, chiar dacă au capacitatea de a se descurca. Tocmai de aceea, tranziția este gândită ca un proces gradual, cu sprijin constant.

„Vorbim de acele persoane care, o parte dintre ele, chiar lucrează câte 2-3 ore la diferite spălătorii auto, la marketuri și stau în centrele noastre. Legiuitorul vine cu un ajutor substanțial, timp de doi ani de zile, pentru aceste persoane care fac pasul pentru reintegrare în comunitate. Există acel sindrom al instituționalizării. Ei au căpătat o frică de a ieși din sistem, deși se pot descurca, pentru că așa au crescut de mici. Asta nu înseamnă că noi o să îi abandonăm. Persoanele cu dizabilități care sunt evaluate pentru dezinstituționalizare pentru a beneficia de acest sprijin sunt acele persoane care se pot descurca. Ei, într-adevăr, au dezvoltat un sindrom, cu toate că aceste persoane lucrează în comunitate”, a mai spus acesta reporterilor BZI.

Cei care refuză vor fi repartizați în alte unități

Există, desigur, și persoane care refuză această schimbare. Pentru acestea, autoritățile dau asigurări că nu vor fi abandonate: vor rămâne în sistem și vor fi relocate în alte centre rezidențiale disponibile.

„Noi îi înțelegem. Ei doresc să stea acolo pentru că le este teamă că nu se vor descurca, când, culmea, ei pot să se integreze. Li se oferă o șansă reală. Noi negociem, discutăm cu ei. Marea majoritate sunt de acord, dar sunt câteva persoane care nu sunt de acord și încearcă să îi convingă și pe ceilalți. Există legislație în momentul respectiv, prin care ei stau în locuințele protejate. Locuințele protejate nu pot funcționa în curtea unui centru de plasament sau în curtea unui centru rezidențial, iar aceste locuințe nu îndeplinesc această condiție, de asta se vor închide. Nu că vrea DGASPC Iași sau DGASPC pe țară, este o obligație prin PNRR. Nu e vorba de pierderea de bani a României, dar persoanele acestea au o șansă să se integreze în comunitate și sunt susținuți de stat în această situație. Vreau să vă spun că ajutorul pe care îl primesc ei pe lună reprezintă de trei ori salariul unui infirmier care lucrează la DGASPC Iași, care are familie, are rate, are copii. În cazul persoanelor care refuză să fie dezinstituționalizate, după 30 iunie nu vor mai putea sta în locuințele protejate, dar vor rămâne în sistem. Vor fi mutate în alte centre, unde avem locuri libere, de exemplu, la Popricani, Pașcani, Cozmești și așa mai departe”, a declarat Ioan Ticu, director general adjunct DGASPC Iași.

Astfel, persoanele care locuiesc în Centrul din Galata se află într-un moment de cotitură, în care pot alege șansa reală la reintegrarea în societate, primind din partea statului un ajutor de 14.000 de lei lunar, timp de doi ani de zile.