Studiile arată că peste 36 de milioane de europeni suferă de simptome post-Covid. Medicii se simt neputincioși, declarând că nu cunosc cauza

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Studiile estimează că peste 36 de milioane de persoane suferă de simptome post-COVID în întreaga Europă. În SUA, până la 30% din populația care a contractat virusul a suferit astfel de simptome după vindecare, scrie Euronews. Medicii se simt neputincioși în fața celor aproape 200 de simptome misterioase care pot apărea la pacienți și salută o investiție americană de un miliard de euro în studii care vor testa diferite tratamente.

Anunțul demarării proiectului american RECOVER, în valoare de circa un miliard de euro, vine pe fondul frustrării pacienților care se luptă de luni sau chiar ani de zile cu probleme de sănătate uneori invalidante – fără tratamente dovedite și cu doar câteva studii riguroase pentru a le testa pe cele potențiale.

„Este cu un an sau doi de întârziere și cu o sferă de aplicare mai mică decât am fi sperat, dar, cu toate acestea, este un pas în direcția cea bună”, a declarat Dr. Ziyad Al-Aly de la Universitatea Washington din St. Louis, care nu este implicat în proiectul RECOVER, dar ale cărui cercetări proprii au evidențiat efectele pe termen lung ale COVID.

Obținerea de răspunsuri este esențială, a adăugat el, deoarece „există o mulțime de oameni care exploatează vulnerabilitatea pacienților” cu terapii nedovedite.

Studiile înrolează deocamdată între 300 și 900 de participanți adulți

Oamenii de știință nu știu încă ce cauzează simptome post-COVID, termen general pentru aproximativ 200 de simptome foarte variate. Se estimează că între 10% și 30% dintre persoane au prezentat o formă de COVID prelungită după ce s-au recuperat după o infecție cu coronavirus, un risc care a scăzut oarecum de la începutul pandemiei.

„Dacă iau 10 persoane, primesc 10 răspunsuri despre ce este cu adevărat post-COVID”, a declarat secretarul american pentru sănătate și servicii umane Xavier Becerra.

Acesta este motivul pentru care, până în prezent, inițiativa RECOVER a urmărit 24.000 de pacienți în cadrul unor studii observaționale pentru a ajuta la definirea celor mai frecvente și mai împovărătoare simptome – constatări care modelează acum studiile de tratament pe mai multe planuri. Primele două studii vor examina:

Dacă administrarea timp de până la 25 de zile a medicamentului antiviral Paxlovid de la Pfizer ar putea ușura COVID de lungă durată, din cauza unei teorii conform căreia o parte din coronavirusul viu, sau rămășițele sale, se poate ascunde în organism și poate declanșa tulburarea. În mod normal, Paxlovid este utilizat atunci când oamenii fac pentru prima dată COVID-19 și pentru doar cinci zile.

Tratamente pentru „ceață cerebrală” și alte probleme cognitive. Printre acestea se numără programul de antrenament cognitiv BrainHQ al Posit Science Corp., un altul numit PASC-Cognitive Recovery al Mount Sinai Health System din New York și un dispozitiv Soterix Medical care stimulează electric circuitele cerebrale. Alte două studii vor fi deschise în lunile următoare. Unul dintre ele va testa tratamentele pentru problemele de somn. Celălalt va viza probleme ale sistemului nervos autonom – care controlează funcțiile inconștiente precum respirația și bătăile inimii – inclusiv tulburarea numită POTS.

De asemenea, este planificat un studiu mai controversat privind intoleranța la exerciții fizice și oboseala, National Institutes of Health (NIH) solicitând contribuția unor grupuri de pacienți îngrijorați de faptul că exercițiile fizice ar putea face mai mult rău decât bine pentru anumite persoane care suferă de mult timp de COVID.

Studiile înrolează deocamdată între 300 și 900 de participanți adulți, dar au potențialul de a crește. Spre deosebire de experimentele tipice care testează câte un tratament, aceste „studii de platformă” mai flexibile vor permite NIH să adauge terapii potențiale suplimentare în mod continuu.

„Putem pivota rapid”, a explicat Dr. Amy Patterson de la NIH. Un tratament nereușit poate fi abandonat fără a pune capăt întregului studiu și „dacă apare ceva promițător la orizont, îl putem introduce”.

Flexibilitatea ar putea fi esențială, potrivit doctorului Anthony Komaroff, un cercetător de la Harvard care nu este implicat în programul NIH, dar care a studiat de mult timp o tulburare la fel de misterioasă, cunoscută sub numele de sindromul oboselii cronice sau ME/CFS. De exemplu, a spus el, studiul Paxlovid „are tot felul de sens”, dar dacă o doză de 25 de zile arată doar indicii de funcționare, cercetătorii ar putea extinde testul la un curs mai lung în loc să înceapă de la zero.

Komaroff a mai spus că înțelege frustrarea oamenilor în legătură cu așteptarea acestor teste de tratament, dar crede că NIH a așteptat în mod corespunzător „până când au apărut unele indicii despre biologia de bază”, adăugând: „Trebuie să aveți ținte”.