Superstiții de Sfântul Ilie, aruncătorul de fulgere! Ce nu ai voie să faci în această zi

Sfântul Ilie este prăznuit în fiecare an de credincioșii ortodocși pe data de 20 iulie. El este recunoscut în tradiția populară ca protector al roadelor pământului și aducător de ploaie binefăcătoare. În anul 2025, această sărbătoare are o însemnătate aparte, fiind considerată momentul în care Sfântul Ilie potolește arșița verii și rupe seceta.

Totodată, este și cel despre care se spune că poate dezlănțui furtuni, trăsnete sau chiar grindină, dacă oamenii nu trăiesc în armonie cu rânduiala divină.

Superstiții de Sfântul Ilie, aruncătorul de fulgere

Deși  Prorocul Sfântul Ilie este venerat ca un mare proroc și sfânt al Bisericii Ortodoxe, poveștile din tradiția populară vorbesc și despre încercările grele prin care a trecut. Se spune că, în tinerețea sa, a fost ademenit de diavol și împins să-și ridice mâna împotriva propriilor părinți. Copleșit de remușcare, Ilie s-a rugat cu lacrimi fierbinți către Dumnezeu, cerând iertare și putere pentru a învinge răul.

Ca răspuns la pocăința sa, Dumnezeu i-a oferit un car ceresc tras de cai albi, simbol al forței divine și al biruinței asupra întunericului. De atunci, în credința populară, se spune că atunci când cerul se cutremură de tunete, Sfântul Ilie pornește în goană prin văzduh, vânând duhurile rele. Fulgerele sunt armele sale cerești, care lovesc acolo unde se ascund demonii. Se crede că fiecare copac despicat sau acoperiș aprins este locul în care Sfântul și-a găsit ținta.

Legendele spun că, din cauza puterii uriașe primite de la Dumnezeu, atunci când își făcea apariția pe cer, roțile carului său zguduiau până și tronul divin. Pentru a domoli această forță, Dumnezeu i-a luat o parte din putere – dintr-o mână și dintr-un picior – dar i-a păstrat darul luptei împotriva răului.

Ziua de 20 iulie este închinată Sfântului Ilie și este marcată de obiceiuri străvechi. Este ziua în care credincioșii consumă primele roade ale verii – în special mere și nuci – care nu se gustă înainte de această dată. Se spune că nerespectarea acestui obicei poate atrage furtuni cu grindină care distrug livezile.

În satele românești, femeile obișnuiesc să adune busuioc și alte plante de leac, pe care le duc la biserică spre sfințire. Acestea sunt apoi puse la icoane, pentru binecuvântare. De asemenea, se pregătesc pachete de pomană pentru copiii plecați prea devreme din această lume, care conțin fructe, apă, flori de câmp și alte daruri ale verii.

O altă credință este legată de ramurile de salcie, care ar trebui păstrate în casă în această zi, pentru a ține fulgerele departe. Tot în această zi, oamenii se feresc să muncească, de teamă să nu-l mânie pe Sfântul Ilie, care ar putea pedepsi prin furtuni sau trăsnete.

Vrăjitoarele au putere mai mare în ziua de Sfântul Ilie

În popor, se mai spune că în ziua Sfântului Ilie, vrăjitoarele își sporesc puterea și încearcă să facă farmece, motiv pentru care oamenii sunt îndemnați să-și facă semnul crucii și să nu se lase pradă fricii. Se crede că doar cei însemnați cu „cruce nouă” – adică cei care trăiesc în lumina credinței – sunt feriți de răul trimis asupra lumii.

Dacă ploaia cade în această zi, se consideră un semn rău pentru recolta anului – pomii vor fi afectați, iar producția agricolă va avea de suferit. În schimb, plantele medicinale culese în ziua de Sfântul Ilie își sporesc puterea vindecătoare.

Credincioșii se roagă în această zi pentru sănătate, pentru liniștea sufletului și pentru protecție în fața necazurilor, cerând ajutorul Sfântului Ilie, cel care străbate cerurile în carul său de foc și veghează asupra lumii.

Conform tradiției populare, ziua de Sfântul Ilie este marcată de o serie de interdicții și ritualuri care se respectă cu sfințenie, din teamă față de mânia sfântului. Una dintre cele mai importante reguli este interzicerea oricărei munci în această zi, deoarece se crede că activitățile fizice pot atrage trăsnete, ploi torențiale sau chiar grindină care să distrugă recoltele.

În dimineața acestei zile, în zori, femeile merg să adune plante de leac, dar nu oricum: se spune că acestea capătă putere dacă sunt stropite cu sângele unui cocoș sacrificat special pentru acest ritual. Tot acum, în mediul rural, are loc o practică străveche – ducerea berbecilor la „berbecar”, adică la împerechere, un moment important în calendarul pastoral.