Taj Mahal-ul Indiei a dispărut. Grație maniei anti-musulmane a lui Modi

Conform istoriei „noi” care le este predată obligatoriu milioanelor de copii indieni, cei 300 de ani de cârmuire a mogulilor musulmani nu au existat vreodată. În schimb, premierul Narendra Modi impune obligativitatea unui revizionism centrat pe supremația naționalismului hindus. Taj Mahal este una dintre minunile lumii. Mausoleul de o simetrie splendidă, simbol al iubirii și dorului, funcționează ca un acronim al Indiei, parte a unui set iconografic identitar care constituie esența a ce înseamnă a fi indian, relatează Haaretz citat de Rador.

Dar, conform noilor manuale școlare publicate de guvernul Modi, împăratul care, cu inima frântă, a dispus construcția complexului nu a existat vreodată. Acest strălucit simbol al Indiei plutește acum în derivă dincolo de orizontul istoriei.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

Modi a pus mâna pe creion și a început să taie din istoria care le va fi predată școlarilor din întreaga Indie, ordonând modificări majore, dar fără dezbatere publică, la manualele obligatorii de științe sociale publicate de Consiliul Național al Cercetării Pedagogice și Educației pentru copiii de 6-12 ani. Sunt cele mai drastice modificări introduse în manualele școlare de istorie a Indiei de după venirea la putere a guvernului Modi în 2014. Și constituie o expurgare barbară.

Gandhi, liderul formidabil al luptei pentru libertate a Indiei

Mogulii au condus India vreme de 300 de ani (1526-1761), însă acum au fost făcuți să „dispară” în mod formal din programa școlară, întrucât acea perioadă de cârmuire musulmană îi deranjează pe naționaliștii hinduși de extrema dreaptă de la putere. Iar dacă mogulii, de la Babur la Akbar, și de la Jahangir la Șah Jahan, nu au existat, atunci există acum o coală albă de hârtie pe care poate fi așternută istoria „pură” a Indiei hinduse, ascunzând vederii magnifica arhitectură mogulă.

Putem uita și de Fortăreața Roșie din Delhi, de pe ale cărei metereze i s-a adresat întregii Indii fiecare premier al țării, de la Nehru la Modi. Nici ea nu-și mai are locul în această istorie nouă. A încetat efectiv să mai existe în conștiința națională acum remodelată.

Cea mai clară analogie pentru această repudiere brutală și tragică a istoriei este cu distrugerea de către talibani în 2001 a statuilor de secol 6 ale lui Buddha de la Bamiyan. Sau, mai aproape de casă, distrugerea în 1992 a moscheei Babri Masjid [alt monument mogul; secolul 16 – n.trad.], un act de violență teocratică și culturală instigat de partidul de guvernare BJP. Practic, Modi s-a asigurat astfel că ceea ce ne place să numim cu afecțiune „cea mai mare democrație a lumii” este imposibil de distins ideologic de regimul taliban.

Conform acestei viziuni analfabete, revizioniste și habotnice despre lume, nu numai că mogulii n-au existat vreodată, dar și asasinarea lui Mahatma Gandhi a survenit din senin.

Gandhi, liderul formidabil al luptei pentru libertate a Indiei și apostol al non-violenței, simbol inconfundabil al Indiei în întreaga lume, a fost și el ajustat pentru a sluji calapodul naționalismului hindus – ori mai degrabă pentru a spăla această mișcare de sângele cu care și-a mânjit propria istorie.

Manualele școlare relatau episodul în termeni care se conformau atât adevărului istoric cât și valorilor normative. Nathuram Vinayak Godse l-a împușcat pe Gandhi de trei ori în piept, de la mică distanță, pe 30 ianuarie 1948, întrucât el era „detestat în mod deosebit de către cei care voiau ca hindușii să se răzbune ori cei care voiau ca India să devină o țară doar a hindușilor, tot așa cum Pakistanul era a musulmanilor”.

Textul continua: „urmărirea cu consecvență de către Gandhi a unității hinduso-musulmane i-a provocat într-o asemenea măsură pe extremiștii hinduși încât aceștia au întreprins mai multe tentative de asasinat asupra lui Gandhi”.

Toate acestea au fost epurate din manuale. Godse era descris anterior drept un „brahman din Pune” și „un redactor al unui ziar hindus extremist”. Și aceste referințe au fost eliminate, întrucât înfuriau organizația-mamă a BJP, gruparea paramilitară Rashtriya Swamsevak Sangh (RSS).RSS nu s-a implicat în lupta pentru libertate a Indiei și a fost scoasă în afara legii de patru ori: prima dată în 1947, apoi în 1948, fiindcă Godse era fost membru al RSS, ulterior în timpul Urgenței (suspendarea democrației parlamentare vreme de doi ani de către Indira Gandhi), respectiv după distrugerea moscheei Babri Masjid. RSS îți proclamă explicit intenția de a reconstrui India din temelii ca pe o Rashtra (imperiu teocratic) hindusă, iar fiul ei credincios, Modi, lucrează la înfăptuirea acestui țel nociv.

În India musulmanii sunt linșați pentru mâncarea pe care aleg s-o mănânce, pentru hainele pe care le îmbracă și pentru persoanele pe care le iubesc. Chiar dacă Rashtra hindusă nu a fost încă proclamată formal, ea este deja funcțională și înfloritoare în India, în vreme ce valorile seculare constituționale sunt călcate în picioare zi de zi.

În vreme ce guvernul Modi ține istoria ostatică diseminând în schimb o variantă fabricată, populistă, de WhatsApp la care sunt receptivi adepții creduli ai teoriilor conspirației, sunt eliminate din istoria publică și evenimente mult mai recente, cum sunt revoltele din 2002 din Gujarat [trei zile de violențe interconfesionale soldate cu peste 1.000 de morți – n.trad.], petrecute sub mandatul lui Modi.

El a fost cel care a prezidat efectiv revoltele, care au făcut victime covârșitor printre musulmani, pentru ca apoi să-și croiască drum spre putere printr-o retorică extremistă voalată în calitate de „Hindu Hridaya Samrat” (Împăratul Inimilor Hinduse).

Tentativa sfruntată a naționalismului hindus de a rescrie istoria întâmpină o rezistență jalnic de anemică din partea liderilor slabi ai opoziției și a presei libere, ajunse acum în colivie.

Modi va candida la anul pentru un al treilea mandat, în care visul sumbru al unei Rashtra hinduse va deveni explicit.

India are nevoie de un nou Gandhi pentru a ne salva democrația fragilă, însă, la fel ca odinioară mult admiratul Akbar cel Mare, ambii au fost uzurpați și epurați din anale de Împăratul Modi.