Teodora a plecat din Iași ca să exploreze fundul mărilor, dar s-a întors să cânte pe stradă, în centru, la un instrument de care puțini au auzit: „Mereu am fost un spirit liber” – FOTO

Teodora Forăscu este ieșeanca ce încântă urechile trecătorilor de pe bulevardul Ștefan cel Mare. Înainte de a se apuca de muzică a fost în cele mai exotice locuri din lume ca să exploreze fundul mărilor

De câteva săptămâni, Teodora stă pe o bancă din centrul orașului, unde cântă în public la instrumentul ei inedit. Oamenii sunt foarte surprinși să vadă așa ceva în Iași, iar fie din curiozitate, fie din pură admirație se opresc pentru a asculta muzica Teodorei. Totuși, nimeni nu bănuiește povestea de viață pe care o are tânăra de 26 de ani.

A plecat la capătul lumii ca să exploreze fundul mărilor

Pentru tânăra din Iași călătoriile sunt un stil de viață

După ce a terminat liceul în Iași, Teodora a ales să plece în străinătate pentru a studia biologia marină. Mereu a fost atrasă de natură, iar marele său vis era să facă scufundări pentru a studia viața de sub apă. Odată ajunsă în Anglia, la universitate, Teodorei i-a fost destul de dificil să se adapteze, dar după un an a reușit să plece în Tanzania pentru a începe primele sale scufundări. În doar opt săptămâni a învățat cum să se descurce cu echipamentul sub apă și cum să studieze viața marină. Cea mai importantă experiență a tinerei a fost când pentru nouă luni a participat la o activitate de monitorizare a coralilor în Fiji, un loc unde mulți oameni visează să ajungă măcar pentru câteva zile.

„Am terminat liceul la Colegiul Național «Mihai Eminescu», în 2015, după care am plecat în Anglia, la facultate, pentru a studia biologie marină. Mereu am fost atrasă de natură și de lucrurile astea, cumva a fost ca o chemare pentru mine. Practic, trei ani am studiat în Anglia, numai că din anul doi poți să faci un fel de practică chiar în timp ce ai cursurile. A fost destul de dificil pentru mine la început, eram singură acolo, nici măcar nu aveam 18 ani când am început facultatea. Mulți dintre colegii mei ieșeau în timpul liber, în pub-uri, în diferite locuri unde eu nu aveam voie, fiindcă eram minoră, ceea ce m-a lăsat un pic pe din afară.

În cele din urmă, m-am descurcat pe cont propriu, îmi place să îmi depășesc fricile. În domeniul meu  rebuie să facem foarte multe scufundări, dar acestea nu le-am făcut în Anglia, am călătorit foarte mult prin zone exotice, unde am studiat viața marină. Prima dată am învățat să fac scufundări în Tanzania, după primul an de facultate am făcut un voluntariat acolo. După am mers în Africa de Sud, aici am făcut mai mult din plăcere. Totuși, cea mai mare parte din scufundările și studiile mele le-am făcut în Fiji, unde am petrecut 9 luni. După care pentru cam trei luni am fost în Okinawa, Japonia, unde am făcut un internship.

Am cunoscut, în aceste locuri, foarte mulți oameni faini cu care încă mai vorbesc, au fost niște clipe foarte frumoase din viața mea, dar mai sunt multe de descoperit. Toată lumea se întreabă acum de ce am revenit aici, îi înțeleg, dar eu sunt o fire mai deschisă, nu pot sta într-un loc, îmi place să călătoresc, să ies din zona mea de confort. Cel mai mult mi-a plăcut în Fiji, pentru natură și vremea de acolo, plajele cu nisip fin și apa limpede, dar depinde ce îți dorești de la viață. Am mai stat câteva luni în Amsterdam și aici mi-a plăcut foarte mult, poți să faci ce vrei, nu te judecă nimeni. În Fiji am ajuns cu un ONG care avea un proiect acolo de monitorizarea coralilor, eu mai colaborasem cu ei și m-au luat la acest proiect.

Nici nu mai știu cât am făcut până acolo, eram în România, am plecat din București, după care am schimbat undeva prin Doha și după am schimbat alt avion în Hong Kong, după care am luat avionul spre Fiji, unde am făcut vreo 12 ore. Deci am ajuns acolo, nici nu mai știam ce zi este, după mai bine de 20 de ore cu avionul. Peste tot unde am fost am trăit niște momente minunate. În Tanzania eram pe o insuliță mică, unde era și o comunitate micuță de oameni. Țin minte că erau foarte prietenoși și curioși, mereu veneau la noi să ne întrebe ce facem acolo sau cum este viața noastră. În Africa de Sud nu am petrecut atât de mult timp.

În schimb, în Fiji am stat cel mai mult. Îmi amintesc că oamenii de acolo erau așa prietenoși și relaxați, cred și eu, într-un astfel de mediu, nu era gălăgie, nu era aglomerație, foarte multă natură. Unii localnici chiar ne-au adoptat, ne invitau la ei la masă, am învățat foarte multe de la ei, practic, odată ce trăiești pe o perioadă mai lungă acolo adopți stilul lor de viață, altfel nu ai cum”, povestește cu nostalgie Teodora Forăscu.

Mereu a fost pe drumuri

Teodora a descoperit pasiunea pentru handpan în Amsterdam

Teodora nu a putut sta niciodată prea mult timp într-un singur loc. După ce a terminat facultatea a decis să continue cu un master în Amsterdam. Aici și-a dat seama că a avea un loc de muncă în domeniu nu este neapărat potrivit pentru ea. Printr-o simplă întâmplare a descoperit un instrument muzical special care se numește handpan. După doar câteva note muzicale s-a îndrăgostit de sunetul său și a hotărât să învețe să cânte. După doar un an, tânăra a revenit în Iași pentru a încânta trecătorii de pe bulevardul Ștefan cel Mare.

„După ce a venit pandemia, eu plecasem în Amsterdam să fac un masterat în domeniu, dar după câteva luni mi-am dat seama că nu este pentru mine. Voi rămâne întotdeauna cu o mare apreciere și admirație pentru viața marină, iar visul meu este să devin instructor de scufundări. Viața aceasta programată cu un loc de muncă stabil nu este pentru mine, mie îmi place ca totul să fie cât mai flexibil. Acum am o nouă pasiune pe care am descoperit-o în Amsterdam. Este vorba despre un instrument care se numește handpan. Când eram în Amsterdam fusesem la un concert unde am auzit prima dată un astfel de instrument.

Mi-a plăcut foarte mult și am mers la un workshop de jumătate de zi unde ne făcea o introducere. Nu știu cum să descriu, dar m-a atras foarte mult. După ce am lucrat în Olanda ceva timp, mi-am cumpărat de acolo un astfel de instrument, asta se întâmplă pe la începutul verii 2022. Am plătit aproape 2.000 de euro pe el, dacă vrei ceva de calitate, trebuie să dai ceva mai mult. Într-adevăr, este ceva mai inedit, multă lume rămâne surprinsă când mă vede la ce cânt. Ușor am început să învăț mai multe note, urmăream foarte multe videoclipuri pe internet, eu nu am făcut vreodată ceva școală muzicală, nu cunosc notele, însă știu să cânt după ritm, îmi găsesc un ritm și îl urmez.

La început eram destul de rușinoasă, îmi era frică să ies să cânt pe stradă, dar acum este zona mea de confort, îmi aduce multă împlinire faptul că oamenii stau și mă ascult. Acum reușesc să mă întrețin din cântatul pe stradă și uneori mai fac masaj la oameni, la domiciliu. Rămâne de văzut ce voi face în continuare, eu nu am un plan făcut pentru viitor, depinde de cum mă simt. Cel mai probabil voi pleca la iarnă, deoarece nu prea îmi plac temperaturile scăzute, vreau să merg undeva unde este mai călduros”, mai adaugă Teodora.

Teodora a fost în cele mai exotice locuri ca să exploreze viața marină, dar marea sa pasiune este un instrument muzical. Pentru tânăra de 26 de ani nimic nu este sigur, deci este posibil ca în cel mai scurt timp să o vedem în capătul celălalt al lumii.