Ținuta îndrăzneață purtată de o profesoară de limba română în prima zi de școală! Elevii au crezut că nu văd bine!

Un bătrân și nepotul lui mergeau spre târg, mergând pe jos și conducând un măgar pe lângă ei.
Prima scenă: Trecând pe lângă un grup de oameni, aceștia au început să râdă și să șoptească: „Priviți la proștii ăia! Merg pe jos amândoi, deși au un măgar zdravăn pe care ar putea să călărească.”
A doua scenă: Auzind criticile, bătrânul s-a gândit că oamenii au dreptate. L-a urcat pe băiat pe măgar, iar el a continuat să meargă pe jos. Nu după mult timp, trec prin alt sat, unde alți oameni încep să-i judece: „Ce tineret nesimțit în ziua de azi! Băiatul stă confortabil pe măgar, iar bietul bătrân abia își mai târăște picioarele.”
A treia scenă: Rușinat, băiatul coboară și îi spune bunicului să urce el. Merg ei ce merg, până când dau de un alt grup de trecători care încep să comenteze: „Ce tată/bunic egoist! El stă boierește pe măgar, iar pe bietul copil îl lasă să meargă pe jos prin praf.”
A patra scenă: Neștiind ce să mai facă pentru a nu mai fi criticați, bătrânul îl ia și pe băiat în spate, și se urcă amândoi pe măgar. Evident, nu trece mult și se trezesc cu alte reproșuri, de data asta de la apărătorii animalelor: „Ce oameni fără inimă! O să omoare bietul animal sub greutatea lor! Să urce doi oameni pe un măgăruș atât de mic e o cruzime!”CUn bătrân și nepotul lui mergeau spre târg, mergând pe jos și conducând un măgar pe lângă ei.Prima scenă: Trecând pe lângă un grup de oameni, aceștia au început să râdă și să șoptească: „Priviți la proștii ăia! Merg pe jos amândoi, deși au un măgar zdravăn pe care ar putea să călărească.”A doua scenă: Auzind criticile, bătrânul s-a gândit că oamenii au dreptate. L-a urcat pe băiat pe măgar, iar el a continuat să meargă pe jos. Nu după mult timp, trec prin alt sat, unde alți oameni încep să-i judece: „Ce tineret nesimțit în ziua de azi! Băiatul stă confortabil pe măgar, iar bietul bătrân abia își mai târăște picioarele.”A treia scenă: Rușinat, băiatul coboară și îi spune bunicului să urce el. Merg ei ce merg, până când dau de un alt grup de trecători care încep să comenteze: „Ce tată/bunic egoist! El stă boierește pe măgar, iar pe bietul copil îl lasă să meargă pe jos prin praf.”A patra scenă: Neștiind ce să mai facă pentru a nu mai fi criticați, bătrânul îl ia și pe băiat în spate, și se urcă amândoi pe măgar. Evident, nu trece mult și se trezesc cu alte reproșuri, de data asta de la apărătorii animalelor: „Ce oameni fără inimă! O să omoare bietul animal sub greutatea lor! Să urce doi oameni pe un măgăruș atât de mic e o cruzime!”Concluzia: În unele variante ale poveștii, exasperați și dorind din răsputeri să facă pe plac lumii, cei doi ajung să lege picioarele măgarului de o prăjină și să îl ducă ei în spate. În timp ce treceau peste un pod, oamenii au început să râdă atât de tare de absurdul situației, încât măgarul s-a speriat, s-a zbătut, a căzut în râu și s-a înecat.Morala poveștiiDacă încerci mereu să trăiești după părerile și standardele celor din jur, vei ajunge să îți pierzi propria direcție (și uneori, simbolic, chiar „măgarul”). Oamenii vor găsi întotdeauna un motiv să te critice, indiferent de alegerile pe care le faci.
Concluzia: În unele variante ale poveștii, exasperați și dorind din răsputeri să facă pe plac lumii, cei doi ajung să lege picioarele măgarului de o prăjină și să îl ducă ei în spate. În timp ce treceau peste un pod, oamenii au început să râdă atât de tare de absurdul situației, încât măgarul s-a speriat, s-a zbătut, a căzut în râu și s-a înecat.
Morala poveștii: Dacă încerci mereu să trăiești după părerile și standardele celor din jur, vei ajunge să îți pierzi propria direcție (și uneori, simbolic, chiar „măgarul”). Oamenii vor găsi întotdeauna un motiv să te critice, indiferent de alegerile pe care le faci.