Top 7 cele mai frumoase meciuri din istoria tenisului

După fotbal, probabil că tenisul este cel mai iubit sport din lume. Și românii urmăresc foarte des meciurile de tenis. Cei mai în vârstă o fac datorită performanțelor lui Ilie Năstase și cei mai tineri grație reușitelor Simonei Halep din ultimii ani.

Au fost foarte multe rivalități de-a lungul timpului, atât în tenisul masculin cât și în tenisul feminin. De cele mai multe ori, acestea s-au lăsat cu niște partide extrem de spectaculoase. Mai jos vei afla detalii despre câteva dintre acestea.

Pancho Gonzales vs Charlie Pasarell

Cei doi americani au oferit un duel incredibil în primul tur de la Wimbledon în anul 1969. Acest turneu este și în ofertă la Fortuna Bet, o agenție de top din România. Pancho Gonzalez avea 41 de ani și așadar era un jucător extrem de experimentat.

De partea cealaltă era Charlie Pasarell, un tânăr în ascensiune în vârstă de 25 de ani. El a condus cu 2-0 la seturi și a avut și 7 mingi de meci. A pierdut totuși confruntarea cu 22-24, 1-6, 16-14, 6-3 și 11-9, iar acest duel era atunci cel mai lung din istoria turneului.

Chris Evert vs Martina Navratilova

Avem aici de a face cu două jucătoare de tenis care au câștigat foarte multe titluri. Ele au dat piept de-a lungul carierei de 80 de ori, dar acest meci avea să fie cel mai frumos dintre ele. Se întâlneau atunci în finala de la Roland Garros din anul 1985.

Chris Evert câștigase primul set și conducea în al doilea cu 2-4. S-a mers însă în decisiv și la 5-5 era în dezavantaj pe propriul serviciu, 0-40. A întors însă scorul câștigând două game-uri la rând, unul pe serviciul Navratilovei și astfel s-a încununat campioană la Paris.

Ken Rosewall vs Rod Laver

Se confruntau doi jucători experimentați întrucât primul avea 37 de ani, iar al doilea era în vârstă de 33 de ani. Era finala turneului de la Dallas din anul 1972, iar cei doi se cunoșteau foarte bine pentru că mai dăduseră piept de 137 de ori la amatori și profesioniști.

În setul decisiv Rod Laver a întors scorul de la 4-2 la 5-4 în favoarea lui. Avea însă să se producă o revenire incredibilă a lui Ken Rosewall, care datorită backhand-ului său legendar reușea să câștige setul decisiv cu scorul de 7-6.

Don Budge vs Gottfried Von Cramm

Cei doi se întâlneau în 1937 în Cupa Davies într-un meci dintre SUA și Germania. Don Budge era numărul 1 în lume și tocmai câștigase împotriva lui Gottfried Von Cramm la Wimbledon. Acum dădeau piept într-o partidă ce se disputa la All England Club.

Americanul a câștigat primele 2 seturi, dar s-a ajuns în decisiv, unde neamțul conducea cu 4-1. Budge a reușit apoi să întoarcă scorul și după 5 mingi de meci ratate a pus capăt confruntării după un scor general de 6-8, 5-7, 6-4, 6-2 și 8-6.

Suzanne Lenglen vs Helen Wills

Cele două mari jucătoare din acea eră se duelau la Cannes, în anul 1926. Erau spectatori până și în copaci sau pe acoperișurile clădirilor. Ambele au practicat un joc extrem de prudent pentru că cel mai probabil se temeau una de cealaltă.

La minge de meci pentru Lenglen publicul a strigat „out”, dar arbitri aveau altă părere. Crezând că aceasta a fost decizia oficială, cele două jucătoare și-au dat mâna. S-au întors pe teren și chiar dacă Willis a egalat, victoria i-a aparținut până la urmă franțuzoaicei, scorul în cele două seturi fiind 6-3 și 8-6.

Bjorn Borg vs John McEnroe

Acești doi imenși tenismeni au avut o rivalitate incredibilă de-a lungul carierelor lor. S-a făcut până și un film despre „dușmănia” dintre acești jucători. Dădeau piept acum în finala de la Wimbledon din anul 1980.

Partida a durat aproape 4 ore și a fost una cât se poate de intensă. Suedezul avusese 7 mingi de meci, în timp ce americanul avusese și el 6 în decisiv. Până la urmă s-a impus Bjorn Borg, iar scorul la general a fost 1-6, 7-5, 6-3, 6-7 și 8-6.

Rafael Nadal vs Roger Federer

Probabil cea mai frumoasă confruntare din istoria acestui sport a avut loc în finala de la Wimbledon din anul 2008. A fost o rivalitate imensă, dar pozitivă între cei doi mari campioni și drept dovadă au fost lacrimile spaniolului de la partida de retragere a elvețianului.

Este cea mai lungă finală din istoria acestui Grand Slam întrucât această dispută a durat nu mai puțin de 4 ore și 48 de minute. Federer a luptat, salvând 2 mingi de meci în setul 4, dar „Rafa” a câștigat până la urmă cu scorul general de 6-4, 6-4, 6-7, 6-7 și 9-7.

Rafael Nadal a mai produs o finală spectaculoasă, în 2012, la Australian Open. Pierdea atunci în fața lui Novak Djokovic, după 5 ore și 53 de minute, scorul fiind 5-7, 6-4, 6-2, 6-7 și 7-5 în favoarea jucătorului din Serbia.

O altă partidă foarte frumoasă, care merită menționată, este cea dintre Monica Seles și Steffi Graf. Aceasta din urmă avea să piardă atunci dramatic, după un 8-10 în decisiv care a ținut publicul cu sufletul la gură.

Goran Ivanisevic vs Patrick Rafter în finala din 2001 de la Wimbledon este un alt duel interesant. Și ca să menționăm și o finală a unui român, cred că cea mai spectaculoasă a fost cea pierdută de Ilie Năstase cu Stan Smith la Wimbledon, când scorul a fost 4-6, 6-3, 6-3, 4-6 și 7-5.