Tradiții și obiceiuri de Florii: Ce fac românii în duminica ce vestește Paștele?

Duminică, 17 aprilie, credincioșii ortodocși sărbătoresc Floriile sau Duminica Stâlpărilor. Această sărbătoare rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim și vestește Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății. Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim s-a suprapus peste o sărbătoare păgână, dedicată zeiței romane a florilor. Tradițiile și obiceiurile de Florii sunt strâns legate de cultul agrar și de bunul mers al gospodăriilor, motiv pentru care, la sat, unii oameni încă respectă cu sfințenie o serie de practici, despre care cred că ar atrage binele.

Sărbătoarea Floriilor este cunoscută și drept Duminica Stâlpărilor, după denumirea ramurilor de finic sau de palmier cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim. Floriile se numără printre cele 12 sărbători împărătești de peste an și este o sărbătoare cu dată mobilă, fiind celebrată în duminica de dinaintea Paștelui. Floriile deschid Săptămâna Patimilor, când, seară de seară, se oficiază Deniile, slujbe unice în cultul divin al Bisericii Ortodoxe.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

Sărbătoarea Floriilor are dublă semnificație, fiind pe de o parte o sărbătoare a bucurie, dar și o sărbătoare care prevestește o săptămână încărcată de tristețe

Intrarea Domnului în Ierusalim: Istoric și semnificație

De Florii, creștinii obișnuiesc să meargă la biserică, unde se celebrează Sfânta Liturghie și se sfințesc ramuri de salcie

Floriile au început să fie sărbătorite pentru prima dată în secolul al al IV-le, în Ierusalim, apoi  sărbătoarea s-a răspândit în Egipt, în Siria și în Asia Mică, urmând ca între secolele VI-VII să fie celebrată și în Occident. În această perioadă se practică pentru întâia oară și sfințirea ramurilor de finic, un arhaism folosit în anumite contexte pentru curmal.

Floriile deschid Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, așa cum mai este aceasta cunoscută în popor. În această săptămână, seară de seară, în biserici se oficiază Deniile, slujbe prin care credincioșii ortodocși îl petrec pe Iisus Hristos pe drumul Crucii.  Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr din Betania, când Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr la 4 zile după moarte. În cinstea acestei minuni săvârșite, Mântuitorul a fost întâmpinat la porțile cetății Ierusalimului cu ramuri de finic.

Oamenii își aruncau hainele pentru ca Iisus să pășească pe ele și toți cei prezenți strigau „Osana!”. Mântuitorul a intrat în Ierusalim pe mânzul asinei, dând o lecție de smerenie tuturor celor prezenți.

Sărbătoarea Floriilor are dublă semnificație, fiind pe de o parte o sărbătoare a bucurie, dar și o sărbătoare care prevestește o săptămână încărcată de tristețe. An de an, cu ocazia Floriilor, au loc adevărate procesiuni, cu scopul de a rememora intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim. În ziua de Florii, după săvârșirea Sfintei Liturghii, se sfințesc ramurile de salcie care sunt aduse la biserică de către credincioși. Nu este întâmplător faptul că ortodocșii duc la biserică ramuri de salcie, deoarece această plantă are o mare putere de regenerare și simbolizează biruința vieții asupra morții.

Floriile au început să fie sărbătorite pentru prima data  în secolul al al IV-le, în Ierusalim, apoi  sărbătoarea s-a răspândit în Egipt, în Siria și în Asia Mică, urmând ca între secolele VI-VII, să fie celebrată și în Occident

Tradiții și obiceiuri de Florii, respectate cu sfințenie de români, pentru un an îmbelșugat

Tradițiile și obiceiurile de Florii sunt strâns legate de cultul agrar și de bunul mers al gospodăriilor, motiv pentru care, la sat, unii oameni încă respectă cu sfințenie o serie de practici, despre care cred că ar atrage binele

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim s-a suprapus peste sărbătorea dedicată zeiței romane a florilor, Flora. De-a lungul timpului, în jurul Floriilor s-au țesut nenumărate obiceiuri și tradiții, cele mai multe având origine păgână. Unul dintre cele mai interesante obiceiuri de Florii este aflarea ursitei, prin intermediul căruia fetele tinere aflau dacă urmau să se căsătorească în anul acela. În trecut, mărțișorul se purta până de Florii, iar în Duminica Stâlpărilor se lega de ramurile unui pom înflorit. Tot de Florii, fetele tinere își scoteau zestrea la aerisit. În Transilvania și în Banat, înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim, fetele nemăritate așază o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit.

Ulterior, aceste obiecte erau folosite pentru a face diverse farmece aducătoare de noroc, dragoste și sănătate. În alte zone a țării, în trecut, fetele fierbeau busuioc în apă, iar apoi se spălau pe păr cu fiertura rezultată, pentru a avea o podoabă capilară frumoasă și strălucitoare. Restul de fiertură, se toarnă la rădăcina unui pom, pentru a atrage toate privirile băieților.

De Florii, creștinii obișnuiesc să meargă la biserică, unde se celebrează Sfânta Liturghie și se sfințesc ramuri de salcie. Odată întorși acasă, cu ramurile de salcie împodobesc icoanele, ușile și ferestrele gospodăriilor. Ramurile sfințite sunt păstrate pentru tot restul anului, crezându-se că au puterea de a tămădui bolile. În zonele rurale, se obișnuiește ca ramurile sfințite să fie înfipte în straturile proaspăt semănate, să fie puse în ieslea animalelor sau pe mormintele celor decedați din familie.

De asemenea, mai exista și obiceiul ca părinții să-i lovească pe copii cu nuielușele de salcie, crezându-se că astfel vor crește sănătoși și înțelepți. Încetul cu încetul, multe dintre practicile păgâne care însoțesc sărbătorile religioase s-au pierdut. Astfel, o parte a tradițiilor și obiceiurilor de Florii mai sunt practicate doar de către bătrânii de la sate.