Ucraina e și în CSI, și afară

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

După ce jurnalistul Grigore Culian mi-a dat câteva idei în această privință, am citit ceea ce era disponibil pe această temă, iar apoi un tânăr pasionat de istorie, Arthur Olteanu, a căutat în arhive și mi-a oferit câteva indicii prețioase. Și astfel am ajuns la concluzia că, în ceea ce privește Comunitatea Statelor Independente, de 30 de ani, Ucraina are un comportament ambiguu, duplicitar, pervers. Ca de altfel și Federația Rusă.

Ucraina este încă membru CSI, chiar dacă, formal, contestă acest lucru. De ce e important să știm? Pentru că numai astfel vom înțelege comportamentul Federației Ruse începând din 2014. Iar de lămurirea statutului concret al Ucrainei depind în mare măsură condițiile în care, la momentul potrivit, va fi încheiată pacea.

La 7 decembrie 1991, Leonid Kravchuk, primul președinte al Ucrainei după destrămarea URSS, Boris Yeltsin și președintele Belarus au constatat încetarea existenței URSS și au consfințit ca în viitor să fie creată o organizație de cooperare a fostelor republici, care să se numească Comunitatea Statelor Independente. În mare viteză, acordul de bază a fost semnat a doua zi în 8 decembrie. Obiectivul a fost acela de a creea o organizație de state aliate politic și militar și un spațiu de cooperare economică. În baza actului de constituire, pe parcursul celor peste 30 de ani au fost redactate și semnate sute de acorduri. Ucraina a denunțat unele dintre aceste acorduri pe parcurs, dar totuși 150 dintre ele au rămas în vigoare. Cele mai importante vizează asigurarea pensiei și asistență juridică. Conform ultimelor date disponibile, Ucraina continua încă în 2022 să plătească cotizații la CSI. Pavlo Klimkin, ministrul de externe al Ucrainei în perioada 2014-2019, a deschis seria declarațiilor ambigue. Citez din presa ucraineană: ”Acești ani, după începutul agresiunii rusești, au devenit determinanți pentru relațiile dintre Ucraina și CSI”. Recunoaște așadar implicit că legăturile au continuat să existe și după anexarea peninsulei Crimeea.

Și de aici încolo începe o adevărată sarabandă a ambiguităților. Acum, oficialii ucraineni declară ceva cu totul și cu totul absurd. Și anume că de fapt Ucraina nu a fost niciodată membru CSI. Dar că în același timp nu s-au retras din anumite acorduri. Cum adică, există acorduri recunoscute oficial fără ca Ucraina să fie membru CSI?

Să încercăm să explicăm cumva acest comportament duplicitar, manifestat, mai cu seamă, după ce în urmă cu câteva zile, la întâlnirea cu reprezentanții statelor africane, Vladimir Putin a vorbit atât despre apartenența Ucrainei la CSI cât și, atenție, despre un angajament scris și semnat pe care partea ucraineană și l-a asumat în timpul negocierilor eșuate de pace, document pe care, în cele din urmă, nu au mai avut unde să îl înscrie oficial pentru că pacea nu s-a încheiat. În respectivul document, Ucraina se angaja să rămână stat neutru după încheierea războiului. Această decizie este în concordanță și cu statutul CSI. Conform Statutului Comunității Statelor independente, acestea se angajează să rămână neutre, deci să nu facă parte din blocuri militare, să-și respecte reciproc suveranitatea și, sub nicio formă, să nu desfășoare agresiuni una împotriva alteia. Presupun că din aceste două motive, atât Federația Rusă cât și Ucraina ezită să prezinte public respectivele documente. Federația Rusă, pentru că a încălcat statutul CSI și a atacat militar un stat membru, iar Ucraina pentru că și-a încălcat angajamentul de a rămâne stat neutru din momentul în care a solicitat aderarea la NATO.

Pacea însă nu poate fi încheiată sub nicio formă fără elucidarea acestor necunoscute. Fără ieșirea din ambiguitate și duplicitate. De aceea cred că este important ca istoricii și specialiștii în geopolitică să se pună pe treabă.