Un cântăreţ celebru din România a ajuns de nerecunoscut din cauza operaţiilor estetice. Tu mai ştii cine e?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Aurel Moldoveanu este unul dintre cei mai îndrăgiţi artişti din ţara noastră, având sute de concerte şi mii de fani.

Vocea sa a cucerit mulţi romani de-a lungul timpului, Aurel Moldoveanu fiind recunoscut pentru felul său inconfundabil de interpretare a pieselor. Fiind de ani mulţi în branşa, cântăreţul a început să îşi arate vârsta şi pe chip… însă, surpriză! De ceva vreme, nici fanii nu îl mai recunosc.

Aurel Moldoveanu şi-a ”şters” parcă anii, apelând cel mai probabil la medicul estetician.

Părerile fanilor lui Aurel sunt împărţite. Dacă unii îl laudă pentru ceea ce face în muzică românească, alţii îl critică dur pentru felul în care a ajuns să arate. Voi ce credeţi?

Cine este Aurel Moldoveanu

Debutul l-a avut odată cu Cenaclul Flacără, iniţiat de poetul Adrian Păunescu – 9 iulie Stadionul „Dunărea” Galaţi în faţa a 50 de mii de spectatori cântând „Dacă tu ai dispărea”, prima compoziţie pe versuri semnate Adrian Păunescu.

Din juriul care, împreună cu poetul Adrian Păunescu, l-a acceptat pe Aurel Moldoveanu, făceau parte nume grele ale folk-ului românesc: Nicu Alifantis, Ştefan Hrusca,Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Cristi Minculescu(Iris), Dan Bitman(Holograf). Verdictul dat de public, de membrii de bază ai Cenaclului Flacără şi de poetul Adrian Păunescu: „Aurel Moldoveanu – o voce care emoţionează!”, a fost un DA unanim. Acesta a fost momentul crucial, de hotărâre definitivă a tânărului Aurel Moldoveanu de a crede că undeva sus cineva îl iubeşte cu adevărat.

Au urmat primele turnee cu Cenaclul Flacără, primele raportări la un public eterogen format din copii, tineri şi maturi, primele căutări şi răspunsuri la întrebarea ce-l macina continuu: În ce măsură muzica lui place, exprima ceva, are personalitate? Atunci au fost primii lui bani câştigaţi, nepermis de mulţi pentru vremea aceea „Atunci am învăţat să fac autostopul, să merg cu orice îmi ieşea în cale să pot să ajung în oraşele unde se ţineau spectacolele Cenaclului Flacără”. De atunci datează primele apariţii în presă, primele cronici de spectacol, primele înregistrări radio.