Un important colegiu iesean implineste 50 de ani de la infiintare

Infiintat, la Iasi, pe baza Decretului Consiliului de Ministri 631/1965, Grupul Scolar Energetic din localitate si-a dovedit chiar de la inceput a fi fost o realizare de mare insemnatate pentru infaptuirea programului national de electrificare a tarii, care-si propunea telul maret al dezvoltarii industriale, economice si sociale a Romaniei postbelice, in care rolul principal si dinamizator trebuia sa-l constituie propasirea energiei electrice – indubitabil factor de Progres si Civilizatie – si realizarea unei puternice baze energetice nationale, de producere, transport si distributie a acestei miraculoase energii. In fata noii Intreprinderi Regionale de Electricitate Iasi, infiintata la 1 iulie 1961, care a preluat o „zestre” precara de instalatii electrice aflate in functiune in intreg teritoriul Regiunii Iasi, intre care si cele ale fostei Uzine iesene de Lumina, a carei capacitate tehnica (10 Mw!) nu mai facea fata solicitarii intense a noilor consumatori industriali, urbani si rurali, s-au pus imediat doua sarcini majore pentru acoperirea „foamei de energie electrica” resimtita din plin: prima dintre ele fiind construirea Centralei Electrice de Termoficare Iasi, cu o putere de 2×25 Mw, care sa acopere alimentarea noii zone industriale iesene, dar si energia termica pentru incalzirea noilor cvartale de locuinte si a institutiilor publice; cea de a doua fiind crearea unei puternice baze scolare de specialitate pentru formarea electricienilor, maistrilor si tehnicienilor calificati, capabili sa se angajeze „cu trup si suflet” in „batalia pentru energie”. Cele doua prioritati au fost inscrise imediat in ambitiosul program de investitii al IRE Iasi. Si ele n-au intarziat sa dea primele roade: in 1954 a intrat in functiune primul CAF (cazan cu apa fierbinte) al CET Iasi, iar in 1955, dupa cum s-a mentionat, s-a infiintat Grupul Scolar Energetic Iasi, deschizandu-si „portile sale de Lumina” destinate scolarizarii viitoarelor cadre de profil energetic. Acesta a functionat in primul an, in conditii de provizorat, in localul de langa biserica „Sf. Sava”, primul director al acestuia fiind ing. Cotorobai. 

Un an mai tarziu, in octombrie 1966, au fost terminate noile constructii ale acestuia de pe Socola si anume: scoala, prevazuta cu 2 nivele si 18 sali de clasa si caminul de 325 de locuri. In anii urmatori, beneficiind de acelasi program generos de investitii al MMEE – IRE Iasi, s-au realizat si restul constructiilor prevazute in proiectul general al Grupului Scolar Energetic: punctul termic, spalatoria, cantina( in colaborare cu Grupul Scolar CFR), atelierele de studiu si practica in productie, inca doua camine, terenul si sala de sport, lucrari de sistematizare a intregului ansamblu, creindu-se, astfel o baza puternica de invatamant tehnic de specialitate energetica a electricienilor, tehnicienilor si maistrilor. Este bine sa ilustram, spre edificare, cuprinsul programului de scolarizare din primii ani de functionare a Grupului Scolar Energetic, dupa cum urmeaza:

– Scoala electricieni – 20 de clase, la zi, cu 698 elevi si 2 clase serale, cu 43 elevi

– Scoala de maistri – 2 clase, cu 44 cursanti

– Scoala de tehnicieni proiectanti si AMC – 5 clase, cu 138 de cursanti

– Liceul industrial – 4 clase, la zi, cu 128 de elevi si 3 clase serale, cu 86 elevi.

In aceasta perioada de inceput director al GSE Iasi a fost domnul ing. Vavric , iar doamna prof. Paula Popescu – director adjunct. Recrutarea elevilor se facea din randul absolventilor de gimnaziu, atat din Iasi, cat si din intreg mediul rural al Moldovei. Pentru scolile de maistri si tehnicieni recrutarea se facea cu pondere din randul salariatilor IRE Iasi si Suceava si a absolventilor de licee teoretice. Pentru predarea cunostintelor teoretice si practice de specialitate s-a apelat la inginerii de la IRE si CET Iasi, care au asigurat, la nivelul cerintelor, o foarte buna pregatire a viitorilor electricieni, maistri si tehnicieni, deveniti ulterior lucratori de nadejde ai IRE Iasi si Suceava, CET Iasi si Santierului Electromontaj din intreaga Moldova. In aceasta perioada de inceput Grupul Scolar Energetic functiona la „turatie maxima” si „in sincronism” cu necesitatile sistemului energetic de a avea mereu o cat mai buna „rezerva de cadre”.  La bilant jubiliar, este bine sa amintim prestatiile remarcabile ale inginerilor de la IRE Iasi, intre care, Vlad Vasiliu – director – Nicolae Sufletel – ing. sef -, C-tin Ostap, Laurentiu Sava, Teodor Ouatu, Victor Perevoznic, Grigore Tartacan, Alexandru Ionescu, Viorel Gramaticu, Margareta Grigoriu, Silvia Poleac si ale inginerilor de la CET Iasi, C-tin Antonovici si Dan Volosniuc, care s-au dovedit, in postura lor „de profesori cumularzi”, cadre didactice de nadejde ale GSE Iasi pentru formarea viitorilor specialisti.

Zilnic, la fiecare 2 ore, un microbuz al IRE Iasi facea naveta intre strazile Uzinei si Socola, asigurand, „schimbul la catedra” a inginerilor- profesori! Practic, primele promotii de electricieni, maistri, tehnicieni proiectanti, PRAM-isti si AMC-isti iesite de pe bancile Grupului Scolar Energetic au intrat direct in „batalia pentru energie” dusa de IRE Iasi, trecand victorioase dificilul „examen al incheierii electrificarii rurale”, mai intai, in 1972, in judetul Iasi si, apoi, in 1974, in judetul Vaslui. Sa subliniem, in acelasi context aniversar, si aportul de pregatire exigenta adus de catre profesorii titulari la disciplinele teoretice, intre care, prof. Viorica Irimia si prof. Gavril – matematica -, prof. Lira Grecu – L.romana, prof. Chitan  si Adam Koriloff – fizica , prof. Luijinschi – L.franceza s.a.

In aceasta perioada la conducerea Grupului Scolar Energetic Iasi au functionat directorii: ing. Porfirie Enache, provenit de la IRE Iasi, un meticulos organizator al procesului didactic si practic si ing. Aurel Alistar, fost proiectant al IRE Iasi, devenit mai apoi primul director al viitorului Liceu „Tehnoton”. Astfel, Grupul Scolar Energetic Iasi a devenit in cel mai scurt timp o „pepiniera de specialisti energetici”, atat pentru IRE Iasi si CET Iasi, dar si pentru alte unitati de profil din intreaga tara. Multi dintre absolventii acestei unitati scolare, prima de acest profil din Moldova, au urmat apoi cursurile Facultatii de Electrotehnica din Iasi, dupa care au revenit la IRE Iasi ca ingineri cu o buna pregatire profesionala, ocupand functii de raspundere in schema intreprinderii. Dupa 8 ani de „simbioza”, in 1974, Grupul Scolar Energetic Iasi trece de la MEE sub tutela Ministerului Invatamantului, devenind unitate scolara a acestuia cu noua sa denumire: Liceul Energetic Iasi!

In aceste noi conditii a luat sfarsit „misiunea cumularda” a inginerilor de la IRE si CET. Pentru cei care doreau sa devina titulari la noul liceu, acestia trebuiau sa opteze pentru „transfer in interes de serviciu”! O asemenea optiune au exprimat-o doamna ing. Silvia Poleac si domnii ingineri: Alexandru Ionescu, Ioan Amariei si Ioan Androne, care au ramas „la catedra” pana la pensionarea lor, dovedind abilitati didactice remarcabile. Liceul si-a recrutat si cadre didactice din randul absolventilor Fac. de Electrotehnica, intre care doamnele inginere: Beatrice Boico si Manuela Titaru, care s-au dovedit foarte eficiente in predarea tehnologiei meseriei.

Continuarea colaborarii cu IRE Iasi a Liceului Energetic, mai ales sub directoratul ing. Corneliu Antonescu, si el „de marca IRE-ista”, a devenit si mai expresiva in contractele privind practica in productie a elevilor si fabricarea de catre acestia „in serie” a unor echipamente electrice necesare in activitatea de exploatare a instalatiilor. De cele mai multe ori testarea elevilor electricieni de statii si retele electrice se facea la „simulatorul de manevre al IRE Iasi”, o creatie avansata pentru o mai buna selectie „personalului operativ”. Dumnealui a extins colaborarea Liceului Energetic si cu Facultatea de Electrotehnica din Iasi, rezultand o prodigioasa conlucrare in interesul energetic comun. Dupa ´89, conform noii organizari a invatamantului romanesc, Liceul Energetic Iasi, la 1 septembrie 2000, devine Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iasi, pastrandu-si neschimbat de la infiintare, profilul energetic! Colegiul a primit numele binemeritat al personalitatii stralucitoare a inginerului Dimitrie Leonida, cel care este considerat, pe drept cuvant, parintele hidroenergeticii romanesti!  In acelasi timp, daca ar fi sa recunoastem in toata acceptiunea lor meritele domnului ing. Vlad Vasiliu, director al IRE Iasi  in perioada 1963- 89, cel mai longeviv director IRE-ist din tara, ca fondator si inimos sprijinitor al stradaniilor Grupului si Liceului Energetic Iasi, atunci n-ar fi fost de mirare pentru nimeni din Iasi si din intreaga tara ca numele lui sa straluceasca binemeritat pe frontispiciul Colegiului Tehnic Energetic de la Iasi! Sa ne bucuram, totusi, acum la Jubileul fiintarii acestui prestigios lacas de invatatura medie energetica ieseana, de prezenta, la 86 de ani, a domniei sale la festivitatea aniversara, insotita de catre un expresiv grup IRE-ist de fosti profesori si renumiti absolventi ai acestuia, care in toata activitatea lor n-au precupetit eforturi de fapta pilduitoare pentru stralucirea Luminii „Soarelui Electric”, aprins la Iasi in „premiera nationala”, la 11-14 iulie 1868. De altfel, in toata activitatea sustinuta de IRE Iasi la „focul continuu” al datoriei de mare responsabilitate a furnizarii si distribuirii a energiei electrice in profilul  teritorial,  absolventii primelor promotii ale Grupului Scolar Energetic Iasi, cele de electricieni, de tehnicieni proiectanti, PRAM –isti si AMC-isti si maistri de intretinere si exploatare a instalatiilor de inalta. medie si joasa tensiune, angajati in acest vajnic colectiv al energeticienilor ieseni, s-au dovedit a fi fost pana la pensionarea lor in fruntea tuturor sarcinilor prioritare pentru sectorul energetic. Cum s-ar spune, Grupul Scolar Energetic Iasi, le-a dat absolventilor sai „bratara luminoasa a meseriei”, iar ei au pastrat-o cu mare cinste si pretuire. Aceeasi ridicata „stacheta” a pregatirii elevilor in „meseria in care nu poti gresi si a…2-a oara!” a continuat si in anii ce au urmat, Liceul Energetic raspunzand cerintelor crescande de diversificare a specialitatilor de pregatire in „bransa” energetica. 

Sa subliniem, ca o expresivitate a recunoasterii importantei sale pentru formarea specialistilor din sectorul prioritar al energeticii, ca in prezent multi dintre absolventii Liceului Energetic Iasi se gasesc la „cea mai inalta tensiune”, la „pupitrele de comanda” ale unor mari unitati energetice ale Romaniei. Sa-i mentionam in aceasta meritata postura, fie si numai pe : ing. Catalin Lisman – director OMEPA al Soc. Transelectrica, absolvent din 1990 – , ing. Stefan Tibuliac – director tehnic al Transelectrica, Suc. Bacau, absolvent din 1978 – , ing. Cristian Gheorghita – sef centru Iasi – Transelectrica, absolvent din 1990 si ms. Dorel Buznea – sef statie 220/110 kV Iasi, absolvent din 2001 – si cred am argumentat edificator renumele Liceului Energetic din Iasi, cu toate ca exemplele ar putea fi continuate. Chiar daca dupa privatizarea IRE Iasi, din 2005, colaborarea interactiva dintre E.ON si Colegiul tehnic „Dimitrie Leonida” din Iasi a devenit un fel de…”fata morgana”, colectivul didactic al colegiului a cautat si a reusit, spre lauda lui, sa se adapteze tuturor solicitarilor venite dinspre „mediul de afaceri” si dinspre numeroasele firme de profil energetic aparute in din zona. Sa speram cu aceeasi nestramutata viziune ca si de aici incolo, peste ani si ani, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Iasi va purta, intru cinste si stralucire, nestinsa flacara vie a fiintarii sale, aprinsa in urma cu 50 de ani, in octombrie 1965. Festivitatile consacrate „Zilelor Colegiului Tehnic Dimitrie Leonida” si sarbatoririi Jubileului fiintarii acestuia vor debuta vineri, 30 oct. 2015, odata cu dezvelirea unei placi aniversare si continuate cu o adunare solemna, la care vor participa elevi si absolventi din diferite promotii, foste si actuale cadre didactice ale Colegiului, invitati si oficialitati. La multi ani luminosi in dainuire, Colegiu Tehnic „Dimitrie Leonida” din Iasi! (ing. Mihai Caba – fost „profesor cumulard”).