Un nou studiu arată cum bebelușii pandemiei au probleme de comunicare: „Se simte frustrat atunci când încearcă să ne spună ceva și noi nu îl înțelegem”

La vârsta de doi ani, bebelușii născuți în timpul pandemiei au un comportament și o dezvoltare similare cu cele ale copiilor născuți înainte de sosirea Covid-19 – cu o singură excepție. Abilitățile lor de comunicare au rămas în urmă, scrie The Guardian. Acestea sunt concluziile intrigante ale unui studiu – realizat de cercetători de la Colegiul Regal al Chirurgilor din Irlanda (RCSI) – care a examinat cum a fost viața bebelușilor născuți în timpul pandemiei și implicațiile pentru sănătatea și dezvoltarea lor.

Studiul – realizat de o echipă condusă de Susan Byrne, lector senior la RCSI, și Jonathan Hourihane, profesor de pediatrie la RCSI – s-a concentrat pe bebelușii născuți în primele trei luni de izolare și i-a comparat cu un grup similar de bebeluși născuți înainte de pandemie. În total, 354 de familii și bebelușii lor au fost implicați în studiu.

„Am vrut să înțelegem cum a fost viața bebelușilor născuți în timpul pandemiei și ce ar putea însemna acest lucru pentru sănătatea și dezvoltarea lor generală”, a declarat Byrne pentru Observer.

Descoperirile echipei au fost izbitoare. Ei au descoperit că, la șase luni, în medie doar trei persoane au sărutat bebelușii, inclusiv părinții lor – ceea ce indică faptul că bebelușii au cunoscut foarte puține rude sau prieteni de familie. De asemenea, s-a mai arătat că unul din patru bebeluși nu cunoscuse un alt copil de vârsta lor până la prima lor aniversare.

Byrne a adăugat că, atunci când părinții au fost întrebați cum este să crească un copil în timpul închiderii, aceștia au folosit frecvent cuvinte precum „singur” și „izolat”. Pe de altă parte, s-a constatat, de asemenea, că timpul petrecut în familie și legăturile dintre ei s-au extins.

Grupul speră să extindă studiul și să urmărească copiii până când aceștia încep școala

Bebelușii născuți în timpul pandemiei au auzit probabil mai puține cuvinte pentru că nu ieșeau din casele lor, iar acest lucru ar fi putut duce la scorurile lor de comunicare ușor mai mici în comparație cu cele ale copiilor născuți mai devreme.

Cu toate acestea, pentru alte atribute – cum ar fi abilitățile motorii și capacitatea de rezolvare a problemelor – nu s-a înregistrat nicio scădere generală a performanțelor. În plus, chestionarele completate de părinți nu au relevat nicio diferență în comportamentul copiilor lor în ceea ce privește problemele de somn, anxietatea sau retragerea socială.

Acum, grupul speră să extindă studiul și să urmărească copiii până când aceștia încep școala la vârsta de cinci ani.

„Acest lucru va fi foarte important”, a declarat Byrne pentru Observer. „Restricțiile Covid au luat sfârșit de ceva timp, iar bebelușii au ieșit și au făcut activități normale, au cunoscut alți oameni, au mers la grupuri de joacă. Și ai spera că descoperirile se vor stabiliza până la vârsta de cinci ani – dar trebuie să aflăm în mod concludent dacă acesta este într-adevăr cazul”.

Concluziile relativ încurajatoare ale studiului irlandez contrastează cu performanțele academice ale copiilor mai mari.

Săptămâna trecută a fost dezvăluit că elevii din școlile primare din Anglia încă se descurcă mai prost la matematică și la scris, în comparație cu standardele stabilite înainte ca pandemia să forțeze închiderea școlilor. De asemenea, s-a constatat că performanțele la citire au stagnat.

„În izolare nu m-au auzit vorbind cu alte mame”

Alex Thomas, mama lui Jacob, în vârstă de trei ani, și a lui Maddie, în vârstă de patru ani, locuiește în Waltham Forest. „Ambii mei copii au fost trimiși la terapie logopedică și de limbaj. Jacob s-a născut în aprilie 2020, chiar la începutul pandemiei, când fiica mea avea 18 luni. Grădinița ei s-a închis, așa că a încetat să mai meargă.

„În timpul închiderii, copiii mei nu au avut expunerea zilnică la grupuri de joacă și la prieteni și familie pe care altfel ar fi avut-o în mod natural. La fel ca toată lumea, ne întâlneam rar cu alte persoane, așa că nu mă auzeau adesea vorbind cu alte mame și copiii lor, de exemplu.

„Am observat că limbajul lui Maddie nu se dezvolta. La doi ani, încă nu rostea niciun cuvânt, așa că i-am cerut vizitatorului meu de sănătate să o trimită la un logoped. Ședințele au avut loc prin Zoom, iar terapeutul a interacționat doar cu mine, nu și cu fiica mea. Nu cred că au ajutat-o câtuși de puțin.

„Chiar și în septembrie 2022, când avea aproape patru ani, nu prea vorbea. De atunci, plătim 80 de lire sterline pe oră pentru logopedie privată.

„Jacob se află, de asemenea, pe o listă de așteptare pentru logopedie din februarie. Când a început la grădiniță, nu spunea niciun cuvânt care să poată fi distins. În acel moment, am mers la un curs de opt săptămâni numit Tots Talking, organizat de organizația caritabilă Speech and Language UK, care a fost foarte bun.

„Mi-au explicat modalitățile prin care puteam să îmi îmbunătățesc comunicarea cu copiii mei – de exemplu, povestind ce făceam și ce vedeam atunci când eram singuri împreună.

„Am învățat că trebuie să fiu foarte prezentă, să mă uit la ceea ce privesc și să vorbesc despre asta.

„Jacob are acum trei ani și este încă în urma colegilor săi. Cred că asta se datorează, cel puțin parțial, izolării pe care am îndurat-o în timpul pandemiei. Mulți oameni se străduiesc să înțeleagă ceea ce spune și, ca urmare, se ferește uneori să vorbească cu alți copii.

„Se simte frustrat atunci când încearcă să ne spună ceva și noi nu îl înțelegem. Asta îl întristează și, în cele din urmă, încetează să mai încerce. Devine tăcut. Este sfâșietor”.