Un referendum pentru liniștea lor

Printr-un comunicat oficial, Consiliul Superior al Magistraturii ne informează că a organizat un referendum pe justiție, la care au participat cei mai mulți dintre procurorii și judecătorii din România. Aceștia sunt mulțumiți de activitatea instituției și consideră că împotriva justiției se desfășoară o intensă campanie publică de denigrare. Care e povestea referendumului?

În urma disputelor aprige la nivel național, declanșate în interiorul corpului de judecători și procurori, președintele numit, Nicușor Dan, care se vrea jucător, a anunțat că se implică și ia taurul de coarne. Pentru a nu lăsa loc niciunui dubiu și niciunei interpretări eronate, voi cita ad litteram declarația-șoc pe această temă, formulată de locatarul de la Cotroceni, care s-a erijat în mediator în interiorul unei puteri fundamentale a statului: „Voi iniția în ianuarie, imediat după sărbători, un referendum în cadrul corpului magistraților cu o singură întrebare: Consiliul Superior al Magistraturii acționează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul corpului judiciar? Dacă magistrații vor spune că CSM nu respectă interesul public, ci pe cel al breslei, atunci CSM va pleca de urgență.”

„CSM va pleca de urgență.” — a fost o exprimare categorică, lipsită deci de orice echivoc, a președintelui Nicușor Dan, care era menită să prefigureze un deznodământ posibil al referendumului din ianuarie. Ce să înțeleagă din aceste afirmații un om normal la cap? Ce să înțeleagă altceva decât că președintele numit este gata să meargă și mai departe, utilizându-și prerogativele pentru desființarea CSM ca instituție? Ce altceva poate să însemne sintagma „CSM va pleca acasă”?

El nu a spus că membrii CSM vor pleca acasă, nu a spus că va întreprinde demersurile necesare pentru ca, după dizolvarea instituției, să fie organizate alegeri la capătul cărora să fie alese persoane care să lucreze în interes public și nu în interesul breslei, ci a spus, pur și simplu, utilizând expresia „CSM va pleca acasă”, că această instituție se va desființa. Ceea ce, în paranteză fie spus, o spun eu, nu ar fi rău deloc. Atâta doar că prerogativele constituționale conferite președintelui României, fie ales, fie numit, nu îi permit acestuia decât să inițieze un referendum național, după care Parlamentul decide și, printr-un al doilea referendum național, ar putea fi modificată Constituția.

Acest demers este extrem de dificil, dar nu imposibil. În schimb, aceleași prerogative constituționale nu îi permit președintelui ales sau numit să organizeze un referendum în interiorul breslei judecătorilor și procurorilor. Aceasta este o prerogativă exclusivă a CSM. Ca atare, am prezumat, în mod corect, că Nicușor Dan s-a dat de trei ori peste cap, s-a transformat în președinte jucător și a decis să modifice Constituția României. Și ce a urmat?

Luna ianuarie nu a venit. În schimb, acum, în mare viteză, spre sfârșitul lunii decembrie, CSM a decis să o pună de un referendum și, în acest scop, cu o viteză nemaiîntâlnită, s-a adresat judecătorilor și procurorilor care, la rândul lor, tot cu o viteză nemaipomenită, s-au conformat și au organizat ei înșiși un referendum, la care au răspuns întrebării formulate de Nicușor Dan și unei a doua întrebări suplimentare.

Dacă acest referendum este real, dacă el nu reprezintă o făcătură la nivel național, operată chiar de oameni care au jurat să se dedice zeiței dreptății, atunci suntem nevoiți să consemnăm rezultatul final la prima întrebare, cea cardinală, într-o proporție uluitoare, specifică doar statelor cu cea mai cruntă dictatură, de 98%: referindu-se la ei înșiși, procurorii și judecătorii chestionați afirmă că lucrează în interes public. Judecând logic, nici nu ne-am putea imagina că, dacă aceste persoane trăiesc cu capul pe umeri, ar putea afirma contrariul. Asta ar însemna o sinucidere nu numai colectivă, ci și curată.

În fine, la cea de-a doua întrebare ei acuză faptul că sunt victima unei campanii publice îndreptate împotriva justiției.

În legătură cu primul răspuns, am spus mai sus tot ceea ce era de spus. În legătură cu răspunsul la cea de-a doua întrebare, să facem totuși precizarea că nu „opinia publică” a declanșat această dramatică dezbatere, care ar putea discredita justiția, ci chiar procurorii și judecătorii, care s-au pronunțat în documentarul Recorder, apoi prin nenumărate intervenții publice și, în final, printr-o declarație semnată, cu Laura Codruța Kovesi în frunte, de circa 1000 de judecători și procurori, actuali și foști.

Dacă dezbaterile din ultimele zile au discreditat justiția din România, vinovații, dincolo de toate celelalte circumstanțe pe care nu le mai dezvolt, sunt fix reprezentanții breslei.

Revenind însă la tema principală, să reținem că, ignorând cu desăvârșire acest referendum, Nicușor Dan, într-o manieră de tip „perseverare diabolicum est”, perseverează în ideea de a organiza la Cotroceni o nouă rundă de dezbateri și de a organiza ulterior referendumul promis. În interiorul CSM, constituțional, nu o poate face. Ar rămâne, deci, doar perspectiva unui referendum național.

În paralel însă, și guvernul a creat un așa-numit grup de lucru, care își propune să inițieze măsuri pentru a reforma justiția. Pentru a repara ceea ce s-a stricat.

Asistăm, așadar, la trei demersuri care se bat cap în cap și sfârșesc prin a-i lăsa cu gura căscată pe cetățenii care asistă neputincioși la tot acest circ.