Un studiu spune că oamenii sunt capabili să înțeleagă maimuțele mai bine decât se credea

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Oamenii sunt capabili să înțeleagă maimuțele mai bine decât se credea, sugerează o cercetare. Un studiu al Universității St Andrew’s măsoară capacitatea oamenilor de a interpreta gesturile maimuțelor bonobo și cimpanzeilor, anunță Mediafax.

Cercetătorii au descoperit că adulții pot discerne semnificația gesturilor făcute de bonobo și cimpanzei, deși nu folosesc neapărat ei înșiși astfel de gesturi.

„Se pare că aceasta este o abilitate care se păstrează atât la specia noastră, cât și la celelalte maimuțe”, a declarat Dr. Kirsty Graham, primul autor al cercetării de la Universitatea St Andrews, din Scoția, citat de The Guardian.

Comunicarea intenționată, în care un individ transmite un înțeles unui alt individ, este o caracteristică a limbajelor umane, dar este rar întâlnită la alte specii. Însă, cercetătorii au dezvăluit că adulții prezintă un nivel surprinzător de înțelegere a gesturilor maimuțelor.

Oamenii sunt capabili să înțeleagă maimuțele mai bine decât se credea

Cercetătorii au analizat datele provenite de la 5.656 de participanți care au luat parte la un joc online în care li s-au arătat 20 de videoclipuri cu cimpanzei și bonobo care făceau 10 dintre cele mai comune gesturi ale lor, cum ar fi „îngrijește-mă”, „dă-mi mâncarea” și „hai să facem sex”, alături de o ilustrație a gestului.

În timp ce unele dintre gesturi aveau un singur sens, altele aveau mai multe – sensul corect depinzând de context.

Participanții au fost repartizați în mod aleatoriu fie să urmărească gesturile însoțite de un text despre ceea ce făceau maimuțele înainte de gest – cum ar fi să mănânce sau să se odihnească -, fie fără aceste informații, și li s-a cerut să selecteze sensul corect din 4 răspunsuri posibile.

Rezultatele au arătat că participanții s-au descurcat mai bine decât se credea la interpretarea corectă a semnificațiilor gesturilor cimpanzeilor și ale bonobo, indiferent dacă au fost sau nu oferite informații contextuale, cu o rată medie de succes de 57% în cazul în care au fost oferite informații și de 52% în cazul în care nu au fost oferite. Mai mult, rezultatele au fost valabile indiferent dacă gestul avea sau nu doar un singur înțeles sau mai multe înțelesuri.

„Gesturile și vocalizele [strămoșilor noștri] au co-evoluat probabil în gesturile umane moderne și în limbajul uman pe care îl avem astăzi”, a declarat Graham. „Studii ca acesta și [cercetarea la sugari] ne dau mai multă încredere în a spune că acesta este probabil un lucru pe care ultimul nostru strămoș comun [cu alte maimuțe mari] ar fi fost capabil să îl facă”.

O ipoteză este că înțelegerea este înnăscută, în timp ce o altă ipotează ar fi că aceasta apare ca urmare a unui corp similar, a obiectivelor sociale și a capacității de a desluși semnificația – posibil ajutată de unele gesturi care seamănă cu rezultatul dorit.

„Ar putea fi mai degrabă o capacitate moștenită decât un vocabular moștenit”, a spus Graham.