Vestita fanfara din Cozmesti a fost data uitarii

•Formatia a fost infiintata cu peste 80 de ani in urma •Fanfaristii locuiesc in cartierul muzicantilor •La ora actuala, fanfara someaza •Cel mai tanar membru al fanfarei are 7 ani, iar cel mai varstnic 75 de ani

Zeci de ani, judetul nostru s-a mandrit cu una dintre cele mai bune fanfare satesti din tara – cea din Cozmesti – cunoscuta in numeroase tari din Europa. Studioul teritorial de Radio Iasi a sprijinit mult aceasta formatie prin inregistrari si emisiuni dedicate. A ramas legendar faptul ca de cateva ori, fostul presedinte Nicolae Ceausescu, cand facea cate o vizita la Iasi, dorea sa asculte neaparat si fanfara, pe ai carei membri ii cunostea destul de bine. De la o vreme, odata cu imposibilitatea deplasarii unei formatii satesti ca cea din Cozmesti la festivaluri, fanfara a intrat in anonimat. Inainte era chemata sa cante la nunti si petreceri. Acum, tehnica moderna le-a luat si aceasta posibilitate.

Mai exista sau nu fanfara de la Cozmesti? „Fanfara a fost infiintata acum 80 de ani si in lunga ei existenta a avut si momente de mari succese, efectuand turnee in Franta, Olanda, Germania, Belgia, precum si in toate orasele din tara. A fost inregistrata si pentru unele posturi de televiziune din Spania. Acum mai sunt 60 de muzicanti in comuna. La infiintare, fanfara avea cam 80 de oameni, dar multi au plecat in strainatate. Cel mai varstnic membru al fanfarei, Ion Chiriac, are 75 de ani, iar cel mai tanar, Eugen Antohi, are 7 ani si canta la trompeta. Chiar daca la ora actuala someaza, membrii fanfarei se pot aduna oricand. Cei mai multi locuiesc in asa-zisul «cartier» al muzicantilora. Toti sunt oameni gospodari. Ma zbat sa gasim niste sponsori cu ajutorul carora sa iesim din nou in lume”, ne-a declarat Valeriu Enciu, primarul comunei Cozmesti. Ca mai toate formatiile artistice din judet si fanfara din Cozmesti sufera de lipsa bazei materiale. Sunt instrumente vechi cu care aproape nu se mai poate canta, cele doua randuri de costume s-au deteriorat, insa toti acesti muzicanti sunt convinsi ca au o valoare superioara si oricand pot castiga o eventuala intrecere cu fanfara de la Zece Prajini, care este in voga astazi.

Pufanica si Cielo sunt singurele magarite din comuna Cozmesti

In apropierea cartierului muzicantilor locuieste unul dintre cei mai buni ifonisti ai fanfarei, George – Dulce Antohi, care canta de la varsta de 12 ani (trompetistul de 7 ani, despre care vorbeam, Eugen Antohi, este fiul sau). Era in curte si se ocupa de curatenie in grajdul celor doua magarite. De altfel, el este singurul locuitor al comunei care are astfel de animale. „Pe Pufanica – asa o cheama pe magarita – am capatat-o acum patru ani de la o familie de nevoiasi. Am fost impacat sa cant la nunta si pentru ca atunci cand s-au numarat banii nu mai aveau cu ce sa ma plateasca, mi-au dat-o pe Pufanica. Acum doi ani, Pufanica a fatat-o pe Cielo. Magaritele sunt foarte indragite de cei sapte copii ai mei, sunt cuminti, ascultatoare si foarte harnice”.

In privinta fanfarei, George – Dulce Antohi spunea ca membrii ei sunt foarte descurajati si ca este pacat ca s-a ajuns in situatia asta cu o formatie de elita. Din pacate, omul care compunea piesele pentru fanfara, Sasa Birga, a fugit in America si au ramas cu vechiul repertoriu. Nici unul dintre cei 60 de instrumentisti nu este notist. Spunand aceasta, gazda noastra si-a amintit cu umor o intamplare mai veche: „Eram la o editie a Festivalului national al fanfarelor care se desfasura la Piatra Neamt. In timpul concursului a fost o pana de curent electric ce a tinut cateva ore. Fanfarele cu notisti n-au mai putut canta si singura care a evoluat pe intuneric a fost fanfara de la Cozmesti”. George – Dulce Antohi este si un foarte bun pedagog. Cunoscand toate instrumentele de suflat, el creste noi generatii de instrumentisti din comuna.

Trei ani, cat a mers la vanatoare in Cozmesti, Ceausescu dorea sa asculte fanfara

Padurile din imprejurimile satului Cozmesti erau un loc ideal de vanatoare de mistreti, pe care-l aprecia Ceausescu. Dupa vanatoare, el vroia sa asculte, si o facea cu multa placere, fanfara. „Ce sa va cantam?”, il intreba dirijorul. „Cantati cantece de-ale voastre”, le raspundea Ceausescu si, bineinteles, fanfara canta „Sarba de la Cozmesti”, „Batuta de la Cozmesti”, „Hora de la Cozmesti”. Incet, incet, peste fanfara din Cozmesti se asterne tacerea. Poate totusi ar fi o institutie care sa finanteze macar o deplasare a fanfarei din Cozmesti la vreun festival din tara sau de peste hotare.