National

Veteranul de război Laurean Deac a decedat la vârsta de 99 de ani. Acesta învinsese infecția cu COVID-19

Publicat: 17 iun. 2021
Veteranul de război Laurean Deac
Veteranul de război Laurean Deac

Veteranul de război Laurean Deac a încetat din viață la vârsta de 99 de ani. Anunțul plecării la cele veșnice a veteranului de război a fost făcut de Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia.

„Aseară am fost la el pentru a-l vedea pentru ultima dată și pentru a-mi lua rămas bun. Mulțumesc din inimă pentru nenumăratele momente sincere petrecute împreună, moș Deac! Mi-ai fost drag ca și cum ai fi fost moșu’ meu! Drum lin spre Cer, drag veteran! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”, a spus Petruța Pop.

Laurean Deac a fost internat în Secţia de Boli Infecţioase a spitalului din Alba Iulia timp de trei luni de zile cu Covid-19. La externarea sa, el a ţinut să se fotografieze în curtea Secţiei de Boli Infecţioase cu personalul medical. „Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a vindecat şi tuturor celor din spital care m-au îngrijit atât de bine. Astăzi, trăiesc minunea de a mă întoarce sănătos acasă şi să îi revăd pe toţi cei dragi” au fost cuvintele rostite de Laurean Deac.

Laurean Deac este cel căruia, în 26 aprilie, i-a fost înmânat, la Sala Unirii din Alba Iulia, de către şeful Statului Major al Apărării primul cadou oferit de sărbătorile pascale în cadrul unei campanii destinate celor peste 2.600 de veterani aflaţi în viaţă.

Biografie

Veteranul de război s-a născut în data de 14 februarie 1922, la Ohaba, județul Alba. A fost încorporat în cadrul Regimentului 82 Infanterie, Compania 102, la 1 aprilie 1943, când abia împlinise vârsta de 21 de ani. Un an mai târziu, a fost dus pe frontul de Est, în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând ca artilerist (ochitor pe obuzier). După ce armele au fost întoarse împotriva armatei germane, Laurean Deac este luat prizonier timp de patru ani, în lagărele din Sevan și Erevan. Aici a lucrat, mai întâi, în fabrică, la topit aluminiu, iar mai apoi în construcții. A fost eliberat din prizonierat, pe 20 mai 1948.

„Am fost încorporat în 1 aprilie 1943, la 22 de ani. Am făcut un an de instrucţie, iar exact la 1 aprilie 1944 am plecat pe front în Rusia. (…). După armistiţiu, când eram în Moldova, ruşii ne-au înconjurat şi ne-au dus în prizonierat. Ne-au întors înapoi (în Rusia – n.r.), ne-au dus până în Asia Mică, în Erevan. Am stat mai întâi în Sevan o iarnă. Erau condiţii foarte, foarte grele. Primăvara ne-au urcat la vagon şi ne-au dus în Asia Mică. Am fost vreo 600 de oameni. Acolo, ne-au băgat în carantină. Eram plini de păduchi. Acolo ne-au deparazitat, ne-au dus la baie. 20 de zile am stat în carantină, după aceea ne-au băgat la lucru, în fabrică. Au făcut o fabrică de topit aluminiu şi am lucrat acolo ca zidar”, a povestit, în 2018, veteranul de război.

După colectivizare, el şi familia sa s-au mutat din satul natal, Ohaba, în Alba Iulia, unde a muncit în fabrică, dar şi în construcţii. A avut opt copii, dintre care unii sunt stabiliţi acum în străinătate – Austria, Spania, Statele Unite ale Americii. Veteranul era nelipsit de la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României.





Adauga un comentariu