Vicepremierul și ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, premiat de o rețea de lobby cu interese economice în România, nu de diaspora din SUA

Premiul acordat lui Cătălin Predoiu vine dintr-un club de influență economică și diplomatică, nu din partea românilor de rând din SUA.

Premiul „International Public Service Award” acordat lui Cătălin Predoiu la Gala Alianta 2025 este prezentat public ca o recunoaștere a meritelor sale în consolidarea Parteneriatului Strategic România–SUA. O analiză atentă a structurii organizației care oferă distincția, a componenței conducerii și a intereselor economice implicate arată însă că acest premiu nu reflectă o validare a comunității românești din Statele Unite, ci mai degrabă o confirmare venită din interiorul unui mecanism de lobby corporatist și diplomatic cu interese directe în România.

Premiul „International Public Service Award”, primit de Cătălin Predoiu, nu reflectă o validare a comunității românești din Statele Unite

Premiul „International Public Service Award” acordat lui Cătălin Predoiu la Gala Alianta 2025 este prezentat public ca o recunoaștere a meritelor sale în consolidarea Parteneriatului Strategic România–SUA. O analiză atentă a structurii organizației care oferă distincția, a componenței conducerii și a intereselor economice implicate arată însă că acest premiu nu reflectă o validare a comunității românești din Statele Unite, ci mai degrabă o confirmare venită din interiorul unui mecanism de lobby corporatist și diplomatic cu interese directe în România.

„Alianţa” nu este o federație de asociații ale românilor din diaspora americană și nici o platformă reprezentativă pentru „românul de rând” stabilit în SUA. Structura sa de conducere este dominată covârșitor de foști ambasadori americani la București și de actori conectați la mediul de afaceri și consultanță strategică.

02:00, 26 Jan 2026

Volodimir Zelenski exclude România de pe lista statelor acceptate cu dublă cetățenie! Nicușor Dan le ia apărarea și transformă România în pușculița Ucrainei!

Printre figurile centrale se numără Mark Gitenstein, fost ambasador SUA (2009–2012) și membru fondator, cel care l-a elogiat public pe Predoiu la gală, Adrian Zuckerman (ambasador în perioada 2019–2021), actual președinte al Consiliului, Jim Rosapepe (ambasador între 1998–2001) și Kathleen Kavalec. Aceștia nu sunt lideri ai comunităților organice de români, ci foști diplomați care, după încheierea mandatelor, au rămas activi în zona de influență politică și economică legată de România.

Interese economice directe în România

Componența board-ului Alianţa indică existența unor interese financiare semnificative pe piața românească. Charles Frank, fost vicepreședinte al BERD și director al CME (proprietarul Pro TV), este un actor major în investiții media și imobiliare.

John Florescu deține companii media active în România, Obie Moore a condus AmCham România și a gestionat Fondul de Investiții Româno-American, iar Ian Brzezinski conduce o firmă de consultanță axată pe clienți guvernamentali și comerciali, cu accent pe riscuri politice și securitate.

Acest context explică de ce Alianţa funcționează mai degrabă ca un hub de interese economice și geopolitice decât ca o organizație civică a diasporei.

Structură de tip club privat de afaceri

Spre deosebire de asociațiile culturale sau civice, Alianţa operează pe bază de membership și cotizații. Accesul la rețea este condiționat de plata unor contribuții financiare, adresate în special corporațiilor și profesioniștilor din zona de business și consultanță. Participarea la evenimentele de tip gală sau întâlniri exclusive presupune costuri care, potrivit informațiilor publice despre astfel de evenimente, pot varia de la mii la zeci de mii de dolari, în funcție de nivelul de acces și sponsorizare.

Acest model întărește percepția că premiile acordate în cadrul organizației sunt parte dintr-un mecanism de validare internă, specific cluburilor private de influență, nu dintr-un proces de recunoaștere publică largă.

Context politic și controverse asociate

Premierea lui Predoiu a fost justificată prin contribuția sa la consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA, o retorică perfect aliniată cu interesele unor membri ai board-ului activi în domeniile securității, apărării și consultanței guvernamentale. Critici din spațiul public au subliniat însă că obiectivele asumate de aceste rețele, recum eliminarea vizelor pentru români, nu au fost atinse, ceea ce ridică semne de întrebare privind influența lor reală la Washington, în special în raport cu administrațiile republicane.

În plan intern, numele lui Cătălin Predoiu a fost asociat, în discursul unor jurnaliști și actori politici, cu controverse majore, inclusiv cu gestionarea unor episoade instituționale sensibile care au produs prejudicii de imagine României. Aceste opinii, exprimate în spațiul public, îl descriu drept un actor din umbră, rar dispus să își asume direct responsabilitatea politică.

Diplomație sau reconversie în afaceri?

Un element recurent semnalat de analiști este faptul că mai mulți dintre foștii ambasadori americani menționați au ajuns, după mandate, să dezvolte afaceri sau activități de consultanță în România. Deși legal, acest fenomen ridică întrebări legitime privind granița dintre diplomație și interese private, mai ales într-o țară unde instituțiile sunt percepute ca vulnerabile la influență externă.

Potrivit mai multor surse din mediul politic și jurnalistic, numele lui Cătălin Predoiu a fost asociat cu procesul care a condus la anularea alegerilor din România, un episod considerat de critici drept profund prejudiciabil pentru stat. În spațiul public, mai mulți jurnaliști și actori politici au susținut că raportul invocat pentru justificarea anulării ar fi fost elaborat pe baza unor analize provenite din fostul serviciu secret „Doi și-un sfert”, structură indicată drept parte a mecanismului decizional care a dus la acest deznodământ.

În acest context, Predoiu este descris frecvent ca un actor din culise, influent, dar care nu și-ar fi asumat public responsabilitatea politică. În paralel, se remarcă faptul că majoritatea foștilor ambasadori americani menționați, după încheierea mandatelor la București, au dezvoltat afaceri în România, o situație discutabilă din perspectiva practicilor diplomatice clasice, dar devenită, din păcate, o realitate recurentă în cazul românesc.

Prin urmare, premiul acordat lui Cătălin Predoiu nu poate fi echivalat cu o distincție onorifică oferită de o comunitate civică autentică. Mai degrabă, el seamănă cu o recunoaștere acordată într-un cerc restrâns de investitori și foști oficiali, unde validarea este reciprocă, iar interesele economice și politice se intersectează. În acest cadru, discursul despre „serviciul public” riscă să devină un paravan pentru un joc de lobby cu mize mult mai concrete.