Vlad Baba, noul manager al Şcolii de Arte Tradiționale : Cum au putut acești domni care ne-au condus până acum județul, de atâta timp să UITE o instituție cu așa o tradiție precum Școala de arte “Titel Popovici

Noul manager al Şcolii de Arte Tradiţionale, Vlad Baba, realizează un prim comentariu la scurt timp după ce a fost numit la conducerea instituţiei. Vlad Baba este se arată şocat de faptul că foştii conducători din judeţ au lăsat în paragina o instituţie de o asemenea importanţă pentru mediul cultural din Iași:

Jurnal de manager la Școala de Arte Iași – prima zi
Nici nu știu de unde să încep. De fapt cred că de la cuvântul “cultură”. Oare ce înțelegem noi românii prin acest cuvânt ? Dar oare ce înțeleg cei care nu se pricep deloc, cei care nu au fost odată din dorinţa lor proprie la teatru, opera, sau un vernisaj, prin … “cultură” ?
Ce văd eu că au înțeles unii ?
Un loc unde să își “facă” nevoile… o bătaie de joc pentru artiștii care cu atâta trudă și pasiune pun suflet în ceea ce fac.
Cum au putut acești domni care ne-au condus până acum județul, de atâta timp să UITE o instituție cu așa o tradiție precum Școala de arte “Titel Popovici” în timp. Au uitat-o de era să nu mai știe nimeni nimic de ea.
Și mare păcat de colectivul de profesori, artiști profesioniști, oameni ce VOR SĂ FACĂ PERFORMANȚĂ, care s-au descurcat cum au putut, pentru a continua (au atras și în acest an școlar 2020-2021, an greu, de pandemie, peste 400 de elevi) Ce înţelegem prin asta ? Ca ieșenii iubesc arta ! Chiar dacă trebuie să se ducă și “la capătul lumii”, într-un loc ce amintește de anii 90’…
Când am ajuns AICI (și scriu cu litere mari acest cuvânt pentru că AICI înseamnă pe Str. Mihail Sturză – zona Bularga – într-un cămin cu trei etaje și peste 25 de săli de studiat, ce arată înfricoșător pe exterior) acești artiști nu aveau căldura, predau ore on-line îmbrăcați cu geci și reșouri, de pe telefon (pentru că școala nu este dotată cu laptop-uri, are doar calculatoare foarte vechi). Erau speriați să nu își piardă pâinea și … identitatea.
Mi-am făcut loc printre piane și manuscrise vechi, printre tablouri de o însemnătate rară și gunoaie și am căutat o “ieșire” către prezent, să vedem ce este de făcut.
Dar folosind cuvântul “ieșire”, iar m-am lovit de probleme, pentru că și IEȘIREA ELEVILOR din instituție este o problemă. Arată ca după “bombardament”. Atunci am înțeles de ce era închisă și se folosea doar scara profesorilor.
La Școala Populară poate studia oricine este îndrăgostit de artă și frumos. Mic sau mare.
Fie că ai 4 sau 70 de ani și eşti pasionat de muzică (vocală sau instrumentală : chitară, orgă, trompetă, saxofon, etc), dans, actorie, arte vizuale, jurnalism, etc. Și profesorii sunt buni și dedicați !
Am întrebat un elev, care tocmai venea să își plătească taxa (accesibilă pentru toată lumea -700 lei/an), de ce vine aici. Mi-a răspuns “o fac pentru profesor, este bun și îmi acordă tot sprijinul”.
Aici e o tradiție ca profesorii să fie dintre cei mai renumiți iar când te uiți în trecut și vezi nume precum Ion Matei Agapi, Corina Chiriacesu-Gavriş, Costel Popă, Sergiu Tudose, Titel Popovici și multe multe alte nume mari și personalități ale Iașului, te întrebi de ce și-au bătut joc unii de prestigiul și numele acestei școli.
Poate nu am eu vârsta și experiența necesară. Dar am voință, îmi pasă de artă, de colegii mei și îmi doresc să ridic de la pământ această instituţie ce a slujit atâția ani pentru Iași. Acum e datoria Iașului să o respecte și să îi dea înapoi ce merită.
Probleme aici mai sunt cu sutele (site vechi, pagină de Fb neatinsă de vreo 3 ani, pică curentul de 4-5 ori pe zi, fiind o rețea electrică veche, etc), dar ziua deabia a început. ?
Sper că nu v-am plictisit cu povestea primelor mele zile ca manager la Titel Popovici. Iar dacă am făcut-o, îmi cer scuze, dar vă avertizez că o voi face din nou. Și sper să îmi dați o mână de ajutor, Iași !
Să aveți o zi frumoasă prieteni !. se arată în postarea publicată de Vlad Baba.