Zeci de mii de români, urmăriți „pentru siguranță națională”. România depășește America la mandate de spionaj

România pare să fi rămas captivă în epoca supravegherii totale. Indiferent cine ocupă Palatul Cotroceni, cine conduce Parchetul General sau cine stă în fruntea Curții Supreme de Justiție, mecanismul prin care românii sunt urmăriți „în numele siguranței naționale” funcționează perfect, și fără niciun filtru de control real, potrivit Gândul.ro

Un număr de 2843 de mandate secrete de supraveghere au fost emise începând cu ziua primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 (când finala a fost între Călin Georgescu și Elena Lasconi) și până la trimiterea în judecată a dosarului „Georgescu”, considerat de Parchetul General o amenințare la adresa ordinii constituționale.

Aceste mandate nu sunt simple acte birocratice. Ele permit interceptarea convorbirilor, urmărirea fizică, accesarea tranzacțiilor financiare, pătrunderea în locuințe și instalarea de dispozitive de înregistrare. Pe scurt, o persoană vizată de un astfel de mandat își pierde temporar toate garanțiile legale privind viața privată.

O țară întreagă sub ascultare

Potrivit datelor comunicate de Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), niciunul dintre cele 2843 de mandate nu a fost respins. Procurorul General a semnat tot ce a venit de la serviciile de informații și a trimis mai departe către Curtea Supremă, care le-a aprobat „pe bandă rulantă”. Zero verificări, zero refuzuri, zero protecție pentru drepturile omului.

Situația devine și mai alarmantă pe termen lung. În ultimii trei ani, ÎCCJ a emis 8603 mandate de siguranță națională, toate la cererea structurilor de securitate, toate aprobate fără nicio obiecție.

În perioada ultimilor doi ani ai mandatului lui Klaus Iohannis, interimatul lui Ilie Bolojan la Cotroceni și începutul erei Nicușor Dan, judecătorii supremi au semnat mii de mandate, fără ca vreo cerere să fie respinsă. România, practic, funcționează sub o supraveghere continuă, legalizată.

Câți români au fost urmăriți? Nimeni nu știe.

Deși cifrele oficiale se referă doar la numărul de mandate, surse judiciare estimează că fiecare mandat acoperă cel puțin 20 de persoane. Asta înseamnă că peste 55.000 de români au fost monitorizați în ultimul an și jumătate, în plină campanie electorală prezidențială.

Ironia amară? Instituțiile care ar trebui să apere transparența și drepturile fundamentale nu dețin (sau refuză să ofere) date despre câte persoane au fost efectiv vizate. Parchetul General a transmis oficial că informațiile „nu sunt publice”, iar Curtea Supremă recunoaște că „nu deține o statistică”.

„Siguranța națională”, scutul perfect pentru control

Legea 51/1991, care reglementează mandatele de siguranță națională (MSN), a fost gândită pentru a proteja statul de terorism, spionaj sau trădare. În practică, însă, aceste mandate au devenit un instrument de supraveghere masivă a populației, fără control parlamentar, fără filtru judiciar real și fără vreo răspundere pentru cei care le aprobă automat.

În timp ce România a emis peste 8.600 de mandate în 3 ani, în Statele Unite (o țară cu o populație de 18 ori mai mare) instanța FISA a aprobat doar 356 de mandate de același tip în 2024. Iar acolo, fiecare cerere este analizată individual, unele fiind respinse sau modificate de judecători.

„România are nevoie de 20 de ani ca să învețe democrația”, spunea Silviu Brucan în anii ’90. După aproape 36 de ani de la Revoluție, pare că lecția libertății încă nu a fost învățată. În continuare, „siguranța națională” justifică orice intruziune în viața privată.

În ultimii ani, doar câteva dosare ale procurorilor au fost legate cu adevărat de amenințări la adresa securității naționale, printre ele, cazul de trădare în care este acuzat fostul șef al serviciului de informații din Republica Moldova, Alexandru Bălan. Restul? Tăcere, secrete, tabele pline de cifre și mii de oameni ascultați în numele „binelui comun”.

Cu 2843 de mandate emise într-un singur an electoral și peste 8600 în trei ani, România se află printre cele mai supravegheate țări din Europa. În timp ce în alte democrații controlul judiciar funcționează, la noi, instituțiile care ar trebui să apere libertatea cetățeanului sunt primele care o sacrifică în liniște, în birouri sigilate, sub pretextul apărării statului, potrivit gândul.ro.

Cine veghează asupra celor care ne supraveghează? În România anului 2025, răspunsul pare să fie simplu: Nimeni!