Zeci de milioane din bugetul statului, pentru biserici din diaspora! Milioane pentru lăcașe sfinte, inclusiv pe Coasta de Azur

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Într-un context economic marcat de nevoi sociale stringente și presiuni bugetare, Guvernul României a alocat, doar în anul 2024, peste 61 de milioane de lei pentru finanțarea bisericilor românești din diaspora.

Fondurile provin din bugetul de stat și au fost gestionate prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, vizând în principal achiziția de clădiri de cult, renovări și modernizări.

Bani de la Guvern pentru biserica românilor pe Coasta de Azur

Cei mai mulți bani au fost direcționați către biserici și mănăstiri ortodoxe, arătând o orientare clară a sprijinului către majoritatea religioasă a românilor din străinătate. Un exemplu notabil este biserica din Nisa, oraș exclusivist de pe Coasta de Azur, unde locuiește o comunitate semnificativă de români, inclusiv mulți milionari. Acolo, o biserică ortodoxă a primit o finanțare de 2,5 milioane de lei pentru proiecte de dezvoltare.

Printre cele mai consistente sume alocate în 2024 se numără:

• 8.371.000 lei pentru achiziția unui sediu arhiepiscopal în Marea Britanie
• 3.000.000 lei pentru un centru social al comunității românești din Verona, Italia
• 2.619.000 lei pentru finalizarea unui sediu administrativ în Franța
• 2.500.000 lei pentru achiziționarea unui imobil destinat unei mănăstiri în Spania

În total, în perioada 2023–2024, guvernele conduse de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au distribuit peste 111 milioane de lei către biserici din diaspora. Fondurile au fost acordate fără condiționalități, conform unei anchete realizate de G4Media, fiind direcționate către unități de cult pentru construcții, achiziții sau dotări, în cea mai mare parte către Biserica Ortodoxă Română.

Decizia de a susține financiar lăcașurile de cult din diaspora este justificată de autorități prin rolul acestora în păstrarea identității naționale și spirituale a românilor din străinătate. Totuși, criticii acestei practici atrag atenția că este vorba despre sume considerabile din bani publici, direcționate spre domeniul religios în condițiile în care alte sectoare — precum sănătatea, educația sau infrastructura — se confruntă cu subfinanțare cronică.