Zeița Diana, un simbol al vânătoarei și pădurilor. Artemis din mitologia greacă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Zeița Diana este un simbol al vânătoarei, pădurilor și a lunii, fiind echivalenta zeiței grecești Artemis.

Zeița Diana este descrisă ca fiind o fecioară sălbatică, fiica lui Jupiter și a Latonei, dar și sora geamănă a lui Apollo. Înfățișarea Zeiței Diana include, de-obicei, arcul și săgețile, fiind înconjurată de câini de vânătoare și adesea asociată cu animalele sălbatice. Este zeița vânătorii, deoarece protejează pădurile și animalele din pădure. Stejarii sunt copacii ei sacrii, iar pădurile sunt spațiile ei de acțiune. Diana este o zeiță fecioară, independentă și mai puțin interesată de relațiile amoroase.

Cum a apărut Zeița Diana

Zeița Diana este fiica lui Jupiter și a Latonei. Aceasta s-a născut pe insula Delos, fiind sora geamănă a lui Apollo. La începutul apariției ei, zeitatea avea aceleași caracteristici, precum fratele ei, fiind foarte răzbunătoare, aducând moartea printre oameni.

Zeița Diana a fost mereu alături de fratele ei, întrucât atunci când Apollo a fost exilat, ea l-a urmat. Zeitatea a fost alături de Apollo și în Războiul Troian, urmând să îl ajute să ucidă copiii Niobei. Chiar dacă la început, ființa mitologică era foarte rea, cu timpul a căpătat calități de zeitate binefăcătoare.

După ce a fost identificată cu Luna, Zeița Diana a devenit protectoarea câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. Fiind zeița vânătorii, Diana era considerată o fecioară sălbatică, foarte singuratică și care cutreiera pădurile alături de o haită de câini.

Fiind o ființă căreia nu îi plăcea romantismul, zeitatea îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.

Legenda lui Acteon

Zeița Diana, cunoscută drept zeița romană a vânătorii, a lunii, a nașterilor și a animalelor sălbatice, l-a transformat pe Acteon, fiul pastorului Aristaeus din Beoția într-un cerb. Această legendă mitologică este prezentată în Metamorfoze, este un poem narativ în hexametri, scris de Publius Ovidius Naso.

În poem se povestește cum că, în timp ce Diana era despuiată, tânărul Acteon o surprinde. Acteon era la vânătoare, însoțit de proprii câini. După ce a observat că, tânărul a văzut-o despuiată, cu suita ei, la baie, Diana s-a înfuriat.

Aceasta fiind foarte mâniată, l-a metamorfozat pe tânărul fiul al pastorului, într-un cerb. Deoarece era alături de câinii lui, după ce Diana l-a transformat în cerb, zeitatea le-a poruncit câinilor să îl sfâșie pe Acteon în mii de bucăți.

Zeița Diana este ocrotitoarea pădurilor, fiind echivalenta zeiței grecești Artemis.