Zi mare de sărbătoare în calendarul ortodox! Românii o celebrează astăzi pe Sfânta Teodora de la Sihla

Joi, 7 august 2025, creștinii ortodocși o sărbătoresc pe Sfânta Teodora de la Sihla. Sărbătoarea este marcată în calendarul creștin ortodox cu o cruce albastră, așa cum se întâmplă în cazul tuturor sfinților români.

Cine a fost Sfânta Teodora de la Sihla

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în anul 1650, în Vânători, județul Neamț. A trăit în vremea domnitorului, fiind fiica armașului cetății Neamț, Ștefan Joldea. Teodora a fost căsătorită împotriva voinței sale, dar deoarece nu au reușit să aibă copii, cei doi soți au decis să se călugărească. Astfel, la vârsta de 30 de ani, Sfânta Teodora a intrat la Mănăstirea Vărzărești, iar soțul său, la Mănăstirea Poiana Mărului. Din cauza invaziilor străine, Sfânta Teodora s-a văzut nevoită să se retragă în Munții Buzăului, unde a viețuit pentru aproape un deceniu. De aici, Sfânta Teodora s-a retras la Mânăstirea Neamț, de unde a fost îndrumată către Munții Neamțului, la Schitul Sihla, care a fost înființat în 1655.

Îndrumată de stareț, Sfânta Teodora a fost îndemnată să urce în munți pentru a sihăstri în pustia Sihlei. Inițial, Teodora a locuit într-o chilie aflată sub stâncile Sihlei, în care locuise prima dată un sihastru bătrân. Tradiția orală spune că, în vremea altor năvăliri străine, călugărițe refugiate au ajuns și la chilia cuvioasei, aceasta cedându-le locul pentru a se muta într-o peșteră, unde era și mai greu de ajuns. Aici ar fi supraviețuit în cea mai mare parte a timpului.

Unde sunt păstrate moaștele sfintei

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a rugat la Dumnezeu să-i aducă un preot care s-o împărtășească. Astfel, egumenul Sihlei a văzut la un moment dat mai multe păsări care duceau firimituri către peștera în care viețuia sfânta. Egumenul a trimis doi călugări să vadă ce se întâmplă. Aceștia au ajuns în peștera sfintei, noaptea târziu, și au descoperit-o pe aceasta rugându-se cu mâinile ridicate la cer, învăluită într-o lumină ca de foc.

După ce i-a văzut, sfânta le-a cerut să coboare la schit și să cheme un preot să o împărtășească cu trupul și sângele lui Iisus Hristos. Dimineața, cei doi călugări s-au întors la peștera Sfintei Teodora cu ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie. După ce s-a spovedit și s-a împărtășit, a rostit Simbolul Credinței, iar apoi și-a dat duhul. I s-a făcut slujba de înmormântare, fiind îngropată chiar în peștera în care a viețuit ultimii ani din viață. Trupul Sfintei Teodora a rămas în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare.

Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni, Iași, le-a adus în această biserică, și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856, familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska, din Kiev, să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în catacombele de la Pecerska, așezate în raclă de mult preț, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română – „Sfânta Teodora din Carpați” – și slavonă – „Sveti Teodora Carpatina”.