Ziua Muncii, sărbătoare sinonimă cu distracţia. Tinerii nu ştiu ce semnifică ziua de 1 Mai şi de ce este liberă

Ziua Muncii, 1 mai, a devenit în ultimii ani sinonimă cu distracțiile la malul mării sau ieșirea cu prietenii la un grătar, iar mulţi tineri nu cunosc semnificaţia acestei zile. Realitatea arată că, azi, puțini dintre români mai cunosc originea și semnificația zilei de 1 mai, Ziua Muncii, pentru care s-a murit în urmă cu peste 130 de ani.

Tinerii care nu au ajuns pe litoral de 1 mai petrec minivacanţa cu familia ori cu prietenii, la grătar, cu mici şi bere.

Cei mai mulţi spun că nu ştiu ce semnificaţie are sărbătoarea, dar se bucură de o zi liberă în plus.

Tinerii români petrec de 1 mai, dar mulţi nu ştiu ce înseamnă Ziua Muncii
Fie că sunt din Bihor, Oradea, Cluj, Mureş, cei mai mulţi tineri sunt bucuroşi să petreacă de 1 mai, fie la grătar, fie pe litoral, dar mulţi nu ştiu ce înseamnă Ziua Muncii.

Stirile PROTV

Irakul vrea să permită căsătoria fetelor în vârstă de numai nouă ani. „Va da părinților dreptul de a-și vinde fiicele”

RomaniaTV

BNR lansează o nouă monedă. Va fi pusă în circulație de luni, 16 decembrie

„Păi nu prea înseamnă nimic” sau „sărbătoare, mici, petrecere, chestii de genul”, au răspuns o parte din ei.

„Sincer, încă o zi liberă”, a spus un alt tânăr, întrebat ce semnificaţie are Ziua Muncii.

Ziua Muncii – care este semnificaţia şi de ce este zi liberă

La originea acestei zile a stat reducerea normei orare zilnice decretată de Congresul Internaționalei Socialiste în 1889, Ziua Muncii fiind de atunci comemorată prin manifestaţii muncitorești.

Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1890, de mişcarea socialistă. În perioada comunistă, erau organizate manifestaţii de amploare pe marile bulevarde, când coloane de oameni ieşeau în ţinute festive şi scandau lozinci în timp ce purtau pancarte.

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu prea a mai fost sărbătorită prin festivități.

Dacă ne întoarcem în timp, în anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești.

Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100.000 de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la opt ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii).

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90.000 de demonstranți, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35.000 de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de opt ore, fără reducerea salariului.

1 mai, Ziua Muncii, a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago.

Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, patru protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care şapte au murit ulterior.

Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind 200 de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, opt lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați.

Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, şapte dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei opt.

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de opt ore.

Dar, în anul 1889, social-democrații afiliați la așa-numita Internațională a ll-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba.

După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual, în aproape toată lumea, celebrându-se Ziua Internațională a Muncii.

Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială, potrivit wikipedia.ro. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă, fiind Ziua Muncii.