Tensiuni pe mai multe fronturi. România, la un pas de conflict cu China

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

România traversează o perioadă complicată în plan diplomatic, relațiile cu unele dintre cele mai importante puteri ale lumii fiind marcate de tensiuni și neînțelegeri. Dacă raporturile cu Statele Unite au fost afectate de controversele politice interne și de percepția apropierii excesive de anumite administrații americane, iar relațiile cu Rusia rămân profund deteriorate în contextul războiului din Ucraina, în ultimele zile au apărut semnale de tensionare și în relația cu China. Vizita deputatului PNL Alexandru Muraru în Taiwan și pozițiile exprimate ulterior de acesta au determinat o reacție neobișnuit de fermă din partea Beijingului, materializată într-un comunicat oficial cu un ton rar întâlnit în diplomația chineză, interpretat de mulți observatori drept un avertisment serios adresat autorităților române.

”Taiwanul este o parte a Chinei, atît China continentală cît și Taiwanul aparțin aceleiași Chine. Acesta este realitatea încă din atichitate pînă astăzi, ceea ce constituie adevăratul status-quo al Strîmtorii Taiwan şi o componentă importantă a ordinii internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Recunoașterea Guvernului Republicii Populare Chineze drept singurul guvern legitim care reprezintă întreaga Chină și respectarea principiului „o singură China” reprezintă un consens recunoscut la nivelul întregii comunități internaționale, respectiv un lucru firesc al respectării normelor de bază ale relațiilor internaționale. În anul 1949, România și Republica Populară Chineză au stabilit relații diplomatice. De atunci principiul „o singură China” a devenit fundament politic al relațiilor bilaterale, aducînd garanția că relațiile dintre China și România au rezistat probelor schimbărilor situației internaționale și au continuat să se dezvolte constant.
Recent, domnul deputat român Alexandru Muraru a vizitat în regiunea Taiwan, fapt care, în sine, contravine politicii oficiale a României. După întoarcerea în România, dînsul a publicat un articol în presă prin care a susținut poziția separatistă a autorității Partidului Democratic Progresist de promovarea independenței Taiwanului, fapt pentru care ne exprimăm preocuparea serioasă și opoziția fermă.
Chestiunea Taiwan este una ce privește afacerile interne ale Chinei și reprezintă nucleu al intereselor fundamentale ale Chinei. Așa cum un judeţ sau o regiune a României nu se poate separa de statul român sub niciun pretext, tot astfel nici Taiwanul nu se poate separa de China sub niciun motiv. „Nu face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție”.

Faptul că domnul Muraru a intervenit în mod flagrant în afacerile interne ale Chinei, susținînd „independența Taiwanului”,
nu numai că contravine cunoștințelor de bază ale diplomaţiei, ci și ridică semne de întrebare cu privire la dacă acesta reprezintă cu adevărat interesele României.

Partea chineză se opune cu fermitate oricăror forme de legături oficiale cu Taiwan ale statelor care au relații diplomatice cu China, acestea incluzînd vizite ale reprezentanților instituțiilor oficiale, înființarea de reprezentanțe oficiale, semnarea acordurilor oficiale sau desfășurarea cooperărilor oficiale. Acordăm o mare importanță față de angajamentul părții române de a susţine politica „o singură China” și sperăm ca acest angajament să fie pus cu adevărat în aplicare. Ca atare, Principiul „o singură China” reprezintă atît fundamentul politic al relațiilor chino-române cît și garanția prieteniei celor două țări din generație în generație”.
Cum spuneam, un comunicat complet neuzual pentru o țară cu o diplomație experimentată.
Din perspectiva stilului diplomatic al Beijingului – caracterizat de o ierarhie foarte strictă a termenilor, reținere și utilizarea unor formule standardizate –, acest comunicat se plasează, am spune noi, în categoria celor foarte dure, aproape punitive și cu nuanțe de avertisment politic direct.
Nu este o simplă „notă de protest” de rutină; este o taxare publică severă.
În lexiconul diplomatic chinez, „Exprimăm preocuparea serioasă” este formula standard care arată că s-a trecut de la o simplă neînțelegere la o problemă care poate afecta relațiile bilaterale.
„Opoziția fermă”, ca formulare, este penultima treaptă înainte de acțiunile concrete de ripostă, cum ar fi sancțiunile economice sau rechemarea ambasadorului.
Cel mai serios semnal e atacul direct la persoană și nuanța de subminare. Diplomația chineză evită de obicei să nominalizeze oficiali individuali dintr-o țară gazdă în comunicate publice, preferînd formule vagi („anumite forțe” sau „partea română”).
Faptul că deputatul Alexandru Muraru este numit direct, de trei ori, reprezintă o linie extrem de dură. Mai mult, ambasada face un gest extrem de neobișnuit în spațiul diplomatic: îi pune la îndoială lipsa de patriotism și incompetența profesională.
”… nu numai că contravine cunoștințelor de bază ale diplomaţiei, ci și ridică semne de întrebare cu privire la dacă acesta reprezintă cu adevărat interesele României”.

Grav de tot!

Practic, o ambasadă străină și încă a unei țări gigantice sugerează public că un parlamentar român lucrează împotriva intereselor propriei sale țări. În limbaj diplomatic, aceasta este o ofensă directă foarte tăioasă. Or vrea chinezii să sugereze ceva mai mult decît scriu prin această ultimă formulare?
Pentru a lovi acolo unde doare mai tare, comunicatul folosește o analogie cu sensibilitățile teritoriale ale României: „Așa cum un judeţ sau o regiune a României nu se poate separa de statul român sub niciun pretext…”
Beijingul folosește aici o capcană retorică de tip oglindă. Știind că România este un stat național, cu propriile sensibilități legate de autonomie regională sau minorități, China transmite: „Dacă voi nu acceptați fărîmițarea țării voastre, de ce sprijiniți fărămițarea noastră?”
Includerea citatului „Nu face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție” nu este o simplă filosofie, ci o mustrare morală. În cultura chineză, a-i aminti cuiva acest principiu înseamnă a-l acuza de ipocrizie și de rea-credință gravă. Este modul lor de a spune: „Ați încălcat o conduită de bază și veți suporta consecințele degradării acestei relații.”
Ultima frază conține miezul dur al avertismentului: Principiul „o singură China” reprezintă atît fundamentul politic (…) cît și garanția prieteniei…”.
Altfel spus, ”dacă mai permiteți astfel de gesturi, China nu mai garantează prietenia sau cooperarea economică/politică cu România”. Este o amenințare voalată cu înghețarea relațiilor.
În concluzie, fratele ambasadorului uitat de România din greșeală la Washington a comis-o grav de tot.
Comunicatul e dur pentru standardele unei ambasade chineze în timp de pace; rămîne, deocamdată, sub pragul unui incident diplomatic serios, dar pare a fi un avertisment foarte serios. Nu e încă o ruptură, dar Beijingul semnalează că a observat, că nu uită – și că așteaptă mai mult ca sigur un răspuns din partea statului român, nu a parlamentarului.
Ne întrebam acum patru ani într-un articol cînd își va clarifica, finalmente, România relația cu China, atît de bună în alte vremuri?
La cum se ”mișcă” liderul liberal Muraru, în loc de clarificare avem de a face cu contrariul. (Bogdan Tiberiu Iacob)