Lumea muzicii este în doliu după moartea lui Sonny Rollins, unul dintre cei mai influenți saxofoniști din istoria jazzului. Artistul american s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani, în locuința sa din Woodstock, New York. Considerat un adevărat colos al saxofonului și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai epocii bebop, Rollins a lăsat în urmă o carieră impresionantă, întinsă pe mai bine de șase decenii și peste 60 de albume.
Anunțul morții sale a fost confirmat de reprezentanții artistului și de presa americană. Potrivit apropiaților, muzicianul se confrunta în ultimii ani cu mai multe probleme de sănătate și renunțase complet la concerte încă din 2014.
Ultimul gigant al jazzului modern a murit. Sonny Rollins avea 95 de ani
Pentru generații întregi de muzicieni și iubitori ai jazzului, Sonny Rollins a reprezentat definiția improvizației și a libertății artistice. Cu un sunet inconfundabil și solo-uri considerate revoluționare, saxofonistul american a influențat decisiv evoluția jazzului modern.
Criticii îl comparau adesea cu John Coltrane și Charlie Parker, iar mulți îl considerau „cel mai mare improvizator din jazz”.
Născut pe 7 septembrie 1930, în Harlem, New York, Theodore Walter Rollins a crescut într-un cartier în care muzica jazz făcea parte din viața de zi cu zi. Încă din copilărie era înconjurat de artiști celebri, iar printre idolii săi s-au numărat saxofonistul Coleman Hawkins și Charlie Parker.
La doar 11 ani a început să studieze saxofonul, iar talentul său a devenit rapid evident. În adolescență, Rollins cânta deja alături de nume uriașe precum Thelonious Monk, Miles Davis, Bud Powell și Max Roach.
În 1956, Sonny Rollins a lansat albumul Saxophone Colossus, considerat și astăzi una dintre cele mai importante înregistrări din istoria jazzului.
Discul include piese devenite clasice, precum „St. Thomas”, „Oleo”, „Doxy” sau „Airegin”, compoziții care au intrat definitiv în patrimoniul muzicii jazz.
Succesul uriaș nu i-a adus însă liniștea. Deși era deja celebru, Rollins era extrem de autocritic și nemulțumit de propriul stil. În 1959, aflat în plină glorie artistică, muzicianul a luat o decizie surprinzătoare: s-a retras complet din viața publică.
Timp de peste doi ani, a exersat singur pe podul Williamsburg din New York, departe de scene și de public.
„Ceea ce m-a făcut să mă retrag și să merg pe pod a fost felul în care mă simțeam în legătură cu propriul meu stil. Știam că sunt nemulțumit”, declara artistul într-un interviu acordat publicației The Guardian.
Revenirea sa, odată cu albumul The Bridge, a fost considerată un adevărat eveniment cultural.
Sonny Rollins: „Las muzica să mă cânte pe mine”
Sonny Rollins era cunoscut pentru stilul său spontan și pentru refuzul de a transforma jazzul într-o muzică rigidă sau comercială.
„Cred că atunci când cânt complet spontan și ceva vine pur și simplu de undeva, aceea este cea mai bună muzică a mea. Învăț tot ce se poate despre o piesă, dar când urc pe scenă încerc să uit tot. Încerc să nu mă gândesc. Apoi las muzica să mă cânte pe mine”, spunea artistul într-un interviu pentru NPR.
Rollins respingea standardizarea muzicii și critica dur cultura corporatistă din industrie.
„Cultura corporatistă este opusul jazzului. Noi nu vrem totul făcut identic. Jazzul înseamnă creație, libertate și improvizație. Viața se schimbă în fiecare minut, iar jazzul este exact despre asta”, declara saxofonistul.
A colaborat cu Rolling Stones și a cântat pentru victimele de la 11 septembrie
Deși era asociat în primul rând cu jazzul clasic, Sonny Rollins a colaborat și cu artiști din zona rock și pop. Una dintre cele mai cunoscute apariții ale sale rămâne solo-ul de saxofon de pe piesa „Waiting on a Friend”, inclusă pe albumul Tattoo You al trupei The Rolling Stones.
De-a lungul carierei, a compus muzică și pentru filmul Alfie și a lansat albume premiate cu Grammy.
Albumul This Is What I Do i-a adus premiul Grammy pentru cel mai bun album instrumental jazz în 2001, iar în 2006 a câștigat un nou Grammy pentru solo-ul „Why Was I Born?”.
Ultimul proiect major al artistului a fost albumul live Without a Song: The 9/11 Concert, înregistrat la doar câteva zile după atentatele din 11 septembrie 2001. Rollins fusese evacuat atunci din apartamentul său aflat în apropierea World Trade Center, însă a decis să susțină concertul din Boston la insistențele soției sale, Lucille.
Viața lui Sonny Rollins nu a fost lipsită de momente dramatice. În anii ’50, artistul a avut probleme serioase cu heroina și a fost arestat de mai multe ori.
În 1954, s-a internat voluntar într-un centru de tratament din Kentucky și a reușit să renunțe la dependență.
„Atunci am început să înțeleg mai profund ce înseamnă viața. Din acel moment s-a trezit conștiința mea”, mărturisea muzicianul.
Mai târziu, Rollins s-a apropiat de budismul Zen și a petrecut perioade lungi în Japonia și India, căutând echilibrul spiritual.
În ultimii ani, problemele respiratorii și fibroza pulmonară l-au obligat să se retragă definitiv din muzică. Ultimul concert l-a susținut în 2012. Chiar și după retragere, Sonny Rollins continua să vorbească despre artă, spiritualitate și moștenirea pe care o lasă în urmă.
„Sunt ultimul rămas, dar într-un fel nu sunt, pentru că atunci când eu voi pleca, muzica mea va rămâne aici. Suntem încă aici prin ceea ce am creat”, declara artistul.