A murit Steluța Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a lui Corneliu Coposu

România a pierdut astăzi un martor important al istoriei recente. Steluța Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a Seniorului Corneliu Coposu și președinta Fundației care îi poartă numele, a încetat din viață în această dimineață, la vârsta de 92 de ani.

Vestea tristă a fost anunțată de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, într-un mesaj public emoționant.

„Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunţ că în dimineaţa aceasta doamna preşedinte a Fundaţiei Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului şi ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, Steluţa Lucia Rodica Coposu, a urcat la Cer să-i întâlnească pe toţi cei dragi ai săi”, a transmis Gherasim.

Steluța Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a lui Corneliu Coposu, a murit

Odată cu dispariția ei, se încheie simbolic o generație întreagă din familia Coposu, o familie care a fost profund afectată de represiunea comunistă, dar care a rămas un reper de demnitate, moralitate și devotament pentru România.

Născută la 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, județul Sălaj, Steluța Coposu a crescut într-o familie profund implicată în viața politică și spirituală a României interbelice și postbelice. A urmat liceul la Liceul de fete nr. 12 din București (azi Colegiul Național „Titu Maiorescu”), apoi a devenit studentă la Institutul Politehnic din București, între anii 1951 și 1956.

După absolvire, a lucrat vreme de 35 de ani, până în 1991, la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A avut o carieră discretă, în contrast cu numele greu pe care îl purta, și a evitat mereu expunerea publică. Nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor, dar a fost un sprijin constant și loial în păstrarea memoriei fratelui său, liderul opoziției anticomuniste din România post-1989.

După moartea fratelui său, Corneliu Coposu, în anul 1995, Steluța Coposu s-a dedicat complet păstrării și promovării valorilor pentru care acesta a luptat: democrația, morala publică, respectul față de istorie și justiția socială.

În 1996, alături de sora sa Flavia Bălescu-Coposu, a înființat Fundația Corneliu Coposu, o instituție care, în timp, a devenit una dintre cele mai respectate platforme de reflecție civică și istorică din România. După moartea Flaviei, Steluța a rămas președinta Fundației și a coordonat activitățile acesteia cu discreție, dar cu o rigoare morală remarcabilă.

„Generozitatea a moştenit-o de la mama, toleranţa şi dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata şi de la Doina – calităţi pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor care aveau nevoie”, spunea despre ea Flavia Bălescu-Coposu, într-un interviu din anii trecuți.

Recunoscută de Casa Regală pentru devotamentul față de România

Pentru activitatea sa civică și pentru dedicarea cu care a dus mai departe moștenirea morală a fratelui său, Steluța Coposu a fost decorată în 2009 de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, primind Crucea Casei Regale a României. A fost o recunoaștere simbolică a unei vieți trăite cu discreție, dar în slujba valorilor democratice și a adevărului istoric.

Moartea Steluței Coposu nu este doar o pierdere personală pentru cei care au cunoscut-o. Este și sfârșitul simbolic al unei familii care a lăsat urme adânci în istoria României moderne. De la părinții săi – oameni implicați în mișcarea națională și spirituală – până la Corneliu Coposu, lider al Partidului Național Țărănesc și deținut politic timp de 17 ani, familia Coposu a plătit scump pentru curajul și principiile sale.

Steluța Coposu a fost ultima urmașă directă a acestei familii, iar dispariția ei închide un capitol important al istoriei morale a României.