Alertă majoră! Țara cu cea mai mare comunitate de români din Europa, catalogată drept „cea mai rea”

Spania riscă să devină noul „bolnav politic” al Europei, avertizează presa britanică. Într-o analiză extrem de dură, The Telegraph susține că guvernarea socialistă a premierului Pedro Sánchez a transformat țara într-un stat-paria ideologic, dominat de politici radicale de stânga, polarizare socială și confruntări permanente cu aliații occidentali. Departe de a fi o excepție, Spania ar fi ajuns, potrivit autorului, un exemplu despre cum ideologia poate eroda rapid stabilitatea politică a unei democrații occidentale.

Care e cea mai rea țară din Europa? Nu după vreme, mâncare ori cultură, ci măsurat în funcție de elita conducătoare. Cu atașamentul ei pentru granițe permeabile, cuplat cu euro-filia de factură ideologică și ura patologică față de Israel, obișnuiam să gândesc că e Irlanda. Dar acum încep să cad la îndoială.

Prăbușirea încrederii: Sánchez, tot mai izolat

Să facă un pas înainte spaniolii, gemând sub rictusul nepopularului premier socialist Pedro Sánchez. Conform sondajelor YouGov, rata lui de aprobare se situează acum la -36, o prăbușire accelerată față de anul trecut, ajutată și de scandalurile de corupție în care sunt implicați soția lui, fratele lui și mai mulți dintre colaboratorii săi apropiați (toți neagă orice neregulă).

Sánchez și-a atins apogeul în septembrie, când premierul a declarat public că regretă că Spania nu deține arma atomică pentru a bombarda nuclear Israelul – ei, da, domnu’ ayatolah! -, pentru ca mai apoi să trimită o navă militară să o protejeze pe Greta Thunberg (acea navă de patrulare a făcut de fapt cale întoarsă înainte de a ajunge în zona de război – pe lângă ironia jenantă a sorții că s-a dovedit ulterior a fi dotată cu armament israelian), potrivit The Telegraph, citează Rador Radio România.

Politica externă, sursă de conflict

Ca întotdeauna, poziția unei țări în privința statului evreu asigură un test cu turnesol al viabilității politicilor ei în general. Ori a absenței acesteia. Anul trecut, când ministrul finlandez al apărării se plângea că atingerea noii ținte de cheltuieli militare a NATO de 5% din PIB avansează prea lent pentru a putea descuraja Rusia, Sánchez, a cărui coaliție de guvernare include și extrema stângă, a fost unicul conducător european care a refuzat fie și măcar să adopte de formă noua țintă.

Raționamentul lui Sánchez sintetizează starea de răsfăț delăsător post-război rece a Europei de Vest: nu poate cheltui mai mult pe apărare, pentru că și-ar periclita bugetul de asistență socială. Apropo de priorități. Inevitabila reacție aspră din partea lui Donald Trump, care a condamnat poziția Spaniei ca fiind „incredibil de nerespectuoasă”, făcea parte din calcul. Conducătorul american e chiar mai puțin popular în Spania decât Sánchez, astfel încât [adunându-se două valori negative – n.trad.] relația transatlantică se preschimbă acolo într-una net pozitivă.

De fapt, aruncatul cu roșii în Trump e strategia longevivă pe care pare a se baza Sánchez pentru a-și mai întrema urma de sprijin pe care cât de cât o mai are în rândurile electoratului. Taxele vamale de 25% contra unor aliați europeni cu care amenința președintele american la apogeul cacealmalei cu Groenlanda „l-ar face pe Putin cel mai fericit om de pe Pământ”, perora Sánchez la data aceea, ba chiar ar și „trage clopotele pentru NATO”. Pe de altă parte, domesticirea de către SUA a Venezuelei, acest aliat al Chinei, Rusiei și Iranului, a constituit o „violare a dreptului internațional”.

Cât despre invitația adresată Spaniei de a se alătura Consiliului pentru Pace de administrare a Fâșiei Gaza? Fugi de-aici! Unde te crezi?

E drept că trauma Războiului Civil din anii ’30 i-a lăsat pe spanioli cu o înclinație spre pacifism (cu excepția cazului în care e vorba de Israel). Însă aroganța acestui guvern, la care se mai adaugă și acuzațiile de corupție – în 2017 Sánchez făcea campanie electorală anti-establishment plimbându-se cu un Peugeot din 2005 prin țară, iar acum e silit să-și ceară scuze pentru scandalurile de corupție și un sondaj recent arată că 67% din spanioli îl consideră „de neîncredere” -, declanșează o reacție adversă din partea extremei drepte.

O țară-cheie pentru români: miza ignorată

Analiza are o relevanță aparte și pentru România. Spania găzduiește una dintre cele mai mari comunități românești din Europa, estimată oficial la peste 1 milion de cetățeni români, ceea ce o face a doua cea mai numeroasă diasporă românească, după Italia. Românii sunt concentrați în special în regiuni precum Madrid, Castellón, Zaragoza, Valencia și Andaluzia și joacă un rol esențial în agricultură, construcții, servicii și îngrijire socială.

Orice instabilitate politică majoră, radicalizare ideologică sau schimbare abruptă de politici publice în Spania are, implicit, un impact direct asupra a sute de mii de familii de români, inclusiv în ceea ce privește piața muncii, accesul la servicii sociale și siguranța publică.

Spania e o țară în care umbra fascismului încă mai persistă. În calitatea mea de corespondent străin trimis să relatez despre tensiunile separatiste din Catalonia, am fost nevoit efectiv să fug după ce filmasem niște bătăuși spanioli naționaliști strigând „Viva Franco” și făcând salutul nazist. Actualul guvern, care în 2023 i-a amnistiat pe separatiștii catalani exilați, a devenit practic un agent de recrutare al unor asemenea extremiști. Tinerii au acum o înclinație mult mai mare decât bunicii lor să voteze partidul de extrema dreaptă Vox.

Imigrație și polarizare: rețeta extremelor

Ceea ce ne aduce la ziua de luni, în care Sánchez a publicat un clip a cărui menire pare a fi încurajarea tendinței abia amintite. El argumentează în clip în favoarea unei noi politici radicale de a se oferi drept legal de ședere pentru 500.000 de imigranți lipsiți de documente. Nu e vorba aici decât despre „demnitate, comunitate și dreptate”, a insistat el. Dar firește că în realitate e vorba de i se imprima un imbold economiei spaniole, care ezită sub presiunea penuriei de forță de muncă și a îmbătrânirii populației.

Dar nu e singura explicație. Opoziția îl acuză pe Sánchez de „inginerie electorală” – în definitiv, acestă jumătate de milion de spanioli naturalizați cu siguranță vor susține partidul care le-a făcut cadoul. Elon Musk a comentat informația cu un „oau”. Premierul i-a replicat sarcastic: „Marte poate aștepta, umanitatea nu”. Din nou, astfel de provocări sunt parte integrală a calculului. Dar e exact genul de lucru pe care extrema dreaptă îl detestă.

Anul trecut situația din orășelul sud-estic Torre-Pacheco a degenerat în anarhie din cauză că un pensionar spaniol pare să fi fost bătut de trei indivizi nord-africani, fapt care a provocat represalii anti-imigranți. Totuși, dată fiind rata ridicată a criminalității în rândul străinilor din Spania, la care se mai adaugă și diverse scandaluri grave provocate de imigranți ilegali (de exemplu atacul cu macete din 2023 asupra a două biserici din Andaluzia, soldat cu uciderea unui paracliser și rănirea a patru oameni), cu greu s-ar putea afirma că asemenea îngrijorări sunt limitate doar la extremiști. Însă sub Sánchez numele jocului e „polarizare”.

Cenzură digitală și control social

Orice, numai nu-și exprima dezaprobarea online! Într-un discurs ținut recent în Dubai Sánchez a anunțat unele dintre cele mai restrictive legi de cenzură digitală din Europa. Copiilor sub 16 ani le vor fi interzise rețelele sociale; vor fi instituite măsuri de supraveghere a „amprentei urii și polarizării”; Grok, TikTok și Instagram vor fi date în judecată; directorii companiilor vor fi inculpați personal dacă pe platformele lor vor rămâne conținuturi interzise de Madrid. Opozanții l-au acuzat pe Sánchez de „exploatarea politicii tehnologice”. Îi vine cuiva în minte oala sub presiune?

Uluitor, Spania rămâne în continuare sănătoasă economic, propulsată de turismul post-pandemie. Dar cât timp va mai rezista? Pe undeva pe acolo se află o lecție de învățat. Din nefericire, e una pe care aproape sigur premierul nostru nu va izbuti s-o învețe.