Alexandra, adolescenta rănită în explozia din Rahova, rupe tăcerea! A căzut două etaje și a supraviețuit miraculos

La o lună după explozia cumplită care a zguduit blocul din Rahova, adolescenta de 17 ani care a supraviețuit căderii în gol dintre etaje a găsit puterea să vorbească despre tot ce a trăit. Alexandra, fiica unor oameni care și-au pierdut în câteva clipe casa și liniștea, a ales să își împărtășească povestea într-un mesaj dureros, în care se simte, rând cu rând, lupta ei cu durerea, frica și neputința.

Alexandra, adolescenta rănită în explozia din Rahova, rupe tăcerea

Explozia a ucis trei oameni și a lăsat zeci de alții cu răni adânci — unele vizibile, altele ascunse în suflet. Printre supraviețuitori se numără și Alexandra, aruncată de suflul deflagrației de la etajul 7 până pe o platformă de la etajul 5. Medicii i-au spus că este un miracol că trăiește. Ea însă vorbește despre un coșmar care continuă și acum.

În mesajul făcut public, tânăra rememorează momentul în care viața ei s-a rupt în două. Spune că totul părea o seară obișnuită, fără nicio presimțire. „M-am așezat în pat să dorm, iar ceea ce a urmat a fost un coșmar din care încă nu m-am trezit”, mărturisește ea. Vorbele ei transmit clar cât de aproape a fost de moarte: „Puteam să nu mai fiu aici, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut în viață. Și mamei mele îi mulțumesc, pentru că fără ea nu aș mai fi trăit.”

09:12

FOTO Imagini sfâșietoare la blocul din Rahova care a sărit în aer. Ce a apărut acolo după două luni de la tragedie

Alexandra povestește cum, imediat după explozie, printre zgomote, praf și haos, singura voce care a străpuns totul a fost cea a mamei ei. O vedea încercând cu disperare să atragă atenția pompierilor, să le arate unde se află fiica ei rănită. „Îmi amintesc cum striga spre ei, dar parcă nu voiau să audă. Am ridicat și eu mâna, am strigat cât am putut de tare. Știu că atunci doi oameni din blocul vecin, un bărbat și o femeie cu geamul spart, se uitau la mine din apartamentul lor”, povestește fata.

Tânăra își amintește și de pompierul care a reușit să o recupereze

Tânăra își amintește și de pompierul care a reușit să o recupereze, căruia îi este profund recunoscătoare. Spune că în acele momente de panică nu mai simțea nimic de la brâu în jos și că tot ce putea face era să îi spună salvatorului că picioarele nu o ascultau.

Durerea ei însă nu se oprește la accident. Alexandra vorbește despre consecințele fizice și psihice cu care se confruntă în fiecare zi. Enumeră proceduri medicale dureroase, restricții, neputința de a se mișca singură, și spune că niciun om nu ar trebui să treacă prin asemenea chinuri din cauza unei tragedii provocate de „incompetența și iresponsabilitatea altora”.

Descrie orele în care este mutată dintr-o parte în alta pentru a evita escarele, momentele în care este ridicată cu cearceaful pentru a fi așezată în scaunul mobil, sondările repetate pentru eliminarea urinei, tratamentele administrate, analizele constante. Un tablou greu, care pentru un adolescent de 17 ani este o povară imensă.

Alexandra spune clar: ea și familia ei trăiesc o realitate pe care nu au ales-o și pentru care nu poartă nicio vină. „Tot ce am făcut a fost să plătim taxe și să trăim ca niște oameni corecți, iar acum statul în care am avut încredere nu face decât să caute vinovați în loc să găsească soluții”, scrie ea.

Dorul ei cel mai mare rămâne viața de dinainte: să danseze, să se miște liber, să nu depindă de nimeni. Speră ca într-o zi să poată redeveni adolescenta de altădată, iar familia ei să își recupereze normalitatea: „Vreau doar să pot fi din nou eu, să-mi recapăt independența, iar părinții și surorile mele să aibă iar viețile lor liniștite.”