Ana Maria Donose dezvăluie niște întâmplări din cariera sa care surprind atât provocările, cât și bucuriile unei vieți dedicate artei. Cu sinceritate și umor, artista vorbește despre momente mai puțin cunoscute, de la accidente pe scenă, la roluri de început și la schimbările importante din viața personală care i-au influențat evoluția profesională.
De la debuturi în coruri până la interpretări de solistă, Ana Maria ne arată cum s-a format ca artistă și cum a reușit să își mențină pasiunea vie, în ciuda obstacolelor. Iată care este povestea ei prin propria perspectivă.
Ana Maria Donose dezvăluie niște întâmplări din cariera sa: accidente, debuturi și transformări
Ana Maria Donose dezvăluie niște întâmplări din cariera sa care îi arată curajul și profesionalismul în momentele dificile.
„Sunt o persoană greu de suportat și în viața profesională, și în viața personală”, mărturisește ea cu sinceritate.
Un episod memorabil este cel petrecut în Germania:
„Am pățit în Germania. Am alunecat în timp ce coboram niște scări, într-o rochie pentru spectacolul Traviata, în regia celor de la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău. Eram în turneu în Germania și nu am văzut ultima scară, rochia fiind foarte mare și grea, cu crinolină. Și era să mi rup glezna și am cântat așa, cu piciorul negru, desculță, timp de 3 ore. Mi-am dat jos tocurile, că nu puteam sta pe ele. Am fost o divă în rochie albă cu evantai.”
Ea subliniază cât de important este rolul costumului în interpretarea personajului:
„Ne întregește rolul. Nu doar voce, nu doar o melodie învățată, nu doar tehnica, și atenție, o haină în acele momente ne schimbă. În realitate, nu haina face pe om, dar pe scenă, lucrurile sunt diferite. Este un punct foarte important în construirea personajului, în interpretarea unui rol. Te ajută să intri în pielea personajului. Noi repetăm în blugi și adidași, dar nu te miști la fel, nu te simți la fel. În momentul în care ai îmbrăcat acea haină, indiferent cum este ea, clasică, modernă, te întregește ca personaj.”
Drumul spre a fi solistă și echilibrul între viața profesională și personală
Ana Maria Donose povestește despre anii petrecuți în cor, care au fost o etapă de formare și maturizare:
„La Iași, eram în cor, pentru că nu puteam fi angajată atunci. Am stat 7 ani în corul de la Iași. Dar, în clasa a 12-a, am avut ocazia de a cânta prima oară ca solistă pe scena Filarmonicii. La pupitru a fost maestru Corneliu Calistru. Eram mezzosoprană, aveam vocea în formare. Am interpretat două arii alături de orchestră și corul Filarmonicii, împreună cu niște colegi de la Operă și m-am simțit în altă lume. Nu orice licean reușește să cânte pe scenă.”
Schimbările în cariera sa nu au încetat să apară:
„Acum nu mai interpretez nici Traviata, nici Carmina Burana, am trecut la roluri mai pline puțin. Mi-am adus nou în CV Neda, din Paiațe, iar acum mă pregătesc pentru Tosca. Între timp am primit cel mai mare rol al meu, acela de mamă. Băiețelul meu are 2 anișori și o lună. E cea mai mare fericire a mea.”
În plus, Ana Maria vorbește cu nostalgie despre debutul și colaborările ei internaționale:
„Mi-a rămas sufletul în Italia. Acolo am debutat în multe spectacole. Germania, Franța, Turcia, am fost la Dubai, la Monte Carlo. Am cântat și la Chișinău. Am o colaborare frumoasă cu maestrul Eigen Doga.”
Ana Maria Donose dezvăluie niște întâmplări din cariera sa care arată o viață dedicată artei, cu provocări, bucurii și evoluție continuă, o poveste de curaj și pasiune ce inspiră.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI.