Analistul Liviu Vornicu: „Unul pentru toți și toți pentru climă”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, prezintă câteva aspecte cu privire la noile mișcări din domeniul energetic la nivel mondial.

„Se observă în ultima vreme că petrolul și cărbunele tind să devină subiecte de domeniul trecutului. Acest lucru este accentuat de Agenția Internațională pentru Energie, care în iunie 2023 a publicat un raport în care se preconizează o creștere a energiilor regenerabile cu 107 gigawați subliniind că este cea mai mare creștere absolută înregistrată vreodată, astfel ajungându-se la peste 440 GW în 2023.

Resursele naturale care alimentează această creștere globală a energiilor regenerabile, cum ar fi cuprul și litiul, devin noua versiune populară a combustibililor fosili. În prezent piețele favorizează renunțarea treptată la sursele de energie tradițională, care se presupune că ar încălzi clima, motiv pentru care China și Statele Unite au început o competiție acerbă în sectorul mineritului mineralelor critice pentru energiile regenerabile, și asta nu pentru că ar fi neapărat interesate de viitorul planetei, ci pentru că energia verde devine foarte profitabilă.

Descinderea Chinei în sistemul capitalist global și efectele acestei acțiuni sunt destul de ușor de urmărit. La sfârșitul anilor 1970, liderii chinezi au liberalizat piețele țării și au deschis porțile investițiilor străine, făcând din China, cu o rată medie de 9,5% pe an, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din toate timpurile. Banca Mondială a descris boom-ul financiar al Chinei ca fiind „cea mai rapidă expansiune susținută de o economie majoră din istorie”. Prin urmare, nu este surprinzător că, odată cu câștigurile economice, a explodat și consumul de energie.

La fel ca mulți dintre competitorii săi la nivel mondial, economia Chinei se bazează în continuare în mare măsură pe combustibili fosili, în special pe cărbune, dar o parte din ce în ce mai mare din portofoliul său energetic este alcătuit din energie regenerabilă. Fabricarea oțelului și producția de vehicule reprezintă în prezent 66% din consumul de energie al Chinei, transportul 9%, iar consumul rezidențial 13%.

În pofida tuturor schimbărilor pentru adaptarea la noile reglementări climatice, cărbunele încă joacă un rol foarte important în alimentarea motorului economic chinez. Potrivit statisticilor, China folosește mai mult cărbune decât restul lumii la un loc, însă în același timp statul asiatic a devenit un lider mondial, dacă nu chiar liderul, în domeniul energiilor regenerabile, investind aproximativ 545 de miliarde de dolari în noile tehnologii numai în 2022.

În ceea ce privește consumul de energie, la nivel național China folosește mai multă energie decât orice altă țară, însă la nivel individual americanii consumă de peste două ori mai mult decât chinezii, 73.677 kilowați față de 28.072 în 2023. Și în timp ce S.U.A. consumă mai multă energie pe persoană, produce mai puțină energie din surse regenerabile.

În 2022, guvernul Statelor Unite a efectuat diverse calcule pentru identificarea surselor de energie la nivel național și a constatat că doar 13,1% din energia primară a țării era produsă din surse regenerabile.  Chiar și în aceste condiții, tranziția energetică în S.U.A. are loc într-un ritm susținut, astfel că în mare parte cărbunele a fost înlocuit cu gaze naturale, iar sursele regenerabile fac progrese considerabile în cadrul sistemului energetic național. Astfel la începutul anului 2022 guvernul a alocat 430 de miliarde de dolari în investiții guvernamentale și credite fiscale pentru dezvoltarea energiei verzi.

La ultima reuniune, Forumul Economic Mondial a estimat că vor fi necesare trei miliarde de tone de metale și minerale fine pentru tranziția energetică mondială, dacă se dorește ajungerea la zero emisii de dioxid de carbon până în 2050, iar aceste cantități vor crește, fără îndoială, în deceniile următoare. Desigur, investitorii sunt deosebit de încântați la auzul acestor informații care le vor deschide noi orizonturi investiționale, iar viitoarea explozie a mineritului de metale verzi pe uscat și în apele lumii va fi cu siguranță o adevărată mană cerească pentru Wall Street și echivalenții săi la nivel global. Totodată, specialiștii de la Bloomberg au ajuns să susțină că cererea de metale și minerale cheie pentru tranziția energetică va crește de cel puțin cinci ori în următorii 30 de ani, ceea ce reprezintă o oportunitate de aproximativ 10 trilioane de dolari.

În viitorul apropiat miza investitorilor va fi mineritul mineralelor critice, cum ar fi litiu, și al metalelor tradiționale, precum cupru. Potrivit experților din domeniul energiei aceste materii prime vor fi primordiale pentru generarea de energie, construirea de rețele electrice, stocarea energiei și transporturi. Mai mult, ei au ajuns la concluzia că tranziția energetică ar putea conduce la un ciclu lung pentru industria metalurgică și minieră, iar acest ciclu va fi condus de expansiuni masive în domeniul tehnologiilor energetice curate, ceea ce ar putea stimula creșterea cererii atât pentru mineralele critice, cât și pentru metalele tradiționale.

Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni faptul că țări puternice precum China și Statele Unite se vor lupta pe toate planurile pentru accesul la resursele naturale limitate, vitale pentru tranziția energetică a lumii. Sistemul capitalist depinde de aceasta. Surse oficiale și neoficiale prezintă pe diverse canale de comunicare că din Africa până în Marea Chinei de Sud, națiunile cercetează globul în căutare de noi și profitabile întreprinderi energetice. În Oceanul Pacific, care acoperă 30% din suprafața Pământului, vânătoarea de noduli polimetalici a determinat guvernele insulare să își deschidă apele teritoriale pentru excavare. Insulele Cook au emis nenumărate licențe pentru explorarea adâncurilor oceanului din apropiere. De asemenea, Kiribati, Nauru și Tonga au finanțat misiuni de investigare a zăcămintelor din zona Clarion Clipperton, o suprafață de 1,7 milioane de mile pătrate, care se întinde între insula Kiribati și Mexic.

Cercetătorii sunt descumpăniți de faptul că această frenezie de explorare a adâncurilor marine are loc în absența unor regimuri de reglementare sau a unor zone de conservare, care să protejeze ecosistemele unice și puțin cunoscute ale adâncurilor marine, și nimeni nu ia nici o măsură. Paradoxul este că apostolii politici ai protejării mediului înconjurător nu sunt interesați de a monitoriza aceste activități, ce pot cauza distrugeri ireversibile, însă au o mare preocupare să nu se mai emită dioxid de carbon, ce reprezintă hrana naturală a pădurilor. Mai mult impactul exploatării miniere în adâncuri asupra sănătății și mediului va fi larg răspândit, deoarece marea este un mediu dinamic și interconectat.

Potrivit celor care vor să ne scape de criza climatică, aceste metale și minerale foarte căutate vor rămâne esențiale pentru a ajuta omenirea să renunțe la combustibilii fosili nocivi. Cu toate acestea, niciunul dintre acești mari artizani nu menționează că acestea ne vor costa cu vârf și îndesat nu numai din punct de vedere geopolitic, ci și ecologic, și poate că nicăieri nu se vor resimți aceste efecte mai devastator decât în mările fragile ale lumii, inclusiv în Marea Chinei de Sud, unde marile puteri înarmate se confruntă deja într-un mod agresiv, iar prețul pentru aceste ape și pentru noi, restul credulilor, rămâne încă de descoperit. Dintotdeauna natura s-a reglat singură fără să fie nevoie de intervenția omului, care atunci când a intervenit mai mult a distrus decât a reparat”, a transmis analistul Liviu Vornicu.