Artistul care face pasul spre transformare! A luat decizia de a se pocăi și a trăi mai echilibrat

Zanni a luat o decizie importantă, a ales să se pocăiască. Deși recunoaște că în trecut nu avea o relație strânsă cu Dumnezeu, acum simte că poate face schimbări pozitive în viața sa și consideră că pocăința este primul pas în construirea unei legături mai apropiate cu Divinitatea.

Tânărul mărturisește că și-a dorit o transformare reală și a început să citească mai mult despre Dumnezeu. Planul său este să adopte un stil de viață mai echilibrat și să trăiască într-un mod care reflectă mai bine învățăturile lui Dumnezeu.

Artistul care face pasul spre transformare

Zanni admite că nu a avut întotdeauna o relație apropiată cu Dumnezeu, dar este convins că niciodată nu este prea târziu să îți schimbi viața. În viziunea sa, pocăința presupune renunțarea la vicii și respectarea principiilor divine.

Printre modificările pe care și le propune să le facă, Zanni a subliniat intenția de a nu mai consuma alcool și de a nu se mai întâlni cu multiple femei.

„Pocăința este un concept corect, dar care este adesea înțeles greșit. În Biblie se vorbește despre a te pocăi. Adică să îi ceri lui Dumnezeu să îți ierte păcatele și să urmezi un drum mai curat. Asta vreau să fac. Vreau să mă pocăiesc, deși încă nu m-am pocăit.

Este important să îți schimbi stilul de viață; dacă înainte te întâlneai cu 100 de femei, acum trebuie să rămâi doar cu una. Eu mă întâlneam cu mii de femei, dar acum mă rezum doar la una”, a explicat Zanni într-un podcast „Din vorbă-n vorbă”.

A avut o copilărie dificilă

Zanni a avut o copilărie dificilă, crescând într-un orfelinat, unde absența părinților l-a marcat profund. Atunci când colegii de liceu l-au întrebat despre familia sa, el a preferat să fie sincer și le-a spus că nu locuiește cu părinții.

A fost un moment în care și-a găsit curajul să spună adevărul, și în clasa a IX-a le-a mărturisit că nu are părinți, evitând însă să le spună că locuia la cămin. Chiar și așa, el a reușit să facă acea poveste să pară una oarecum „cool”, spunând-o cu o atitudine relaxată.

„Până în clasa a IX-a, nu am avut curajul să spun. Dar când am ajuns acolo, le-am spus tuturor că nu am părinți, chiar dacă mă întrebau unde sunt ei. Am zis că nu stau cu părinții și că nu am părinți, dar nu am spus de la început că locuiesc la cămin. Le spuneam că nu am părinți și toți considerau asta ceva interesant”, a adăugat Zanni.