Atenție, ieșeni! Șarpantele și mansardele ilegale vor fi demolate

Nu legea doare. Modul în care este folosită doare.
Astăzi ni se vorbește despre „ordine”, „siguranță” și „estetică”. Despre șarpante și mansarde care, brusc, au devenit o urgență publică. Interesant cum ani de zile aceste construcții au stat liniștite, tolerate, ignorate, poate chiar „invizibile” pentru aceleași instituții care acum le descoperă cu o vigilență demnă de manual.
Nu contestă nimeni: ilegalul trebuie corectat. Dar între oportunitate administrativă și abuz administrativ există o linie fină — iar acea linie se numește legalitate reală, proporționalitate și transparență.
Pentru că:
Nu poți tolera ani la rând și apoi să lovești dintr-o dată, ca și cum vina ar fi apărut peste noapte.
Nu poți aplica legea selectiv, în funcție de cine e vizibil și cine e „convenabil”.
Nu poți vorbi de estetică urbană ignorând realitatea socială: oameni care locuiesc acolo, nu doar „structuri ilegale”.
Statul nu trebuie să fie nici orb, nici brutal.
Statul trebuie să fie corect.
Asta înseamnă:
✔️ Criterii clare pentru toată lumea, nu acțiuni punctuale „de exemplu”.
✔️ Respectarea etapelor legale: notificare, termen, posibilitatea intrării în legalitate acolo unde nu există pericol real.
✔️ Analiză tehnică, nu presupuneri: dacă nu se dovedește risc structural sau pericol concret, nu distrugi preventiv doar pentru imagine.
✔️ Drept la contestație în instanță, real, nu formal.
✔️ Fără favoritisme, fără discriminări, fără dublu standard.
Pentru că altfel nu mai vorbim despre ordine.
Vorbim despre forța argumentului înlocuită cu argumentul forței.
Iar într-un stat de drept, nu demolarea este problema.
Ci arbitrarul.
Legea trebuie aplicată egal, gradual și justificat, nu spectaculos și selectiv.
Altfel, nu construim orașe mai sigure. Construim doar frică și neîncredere.

Poate tovarasu primar vede si sutele de masini parcate pe trotuare si construieste niste parcari supraterane si nu mai ia din spatiu verde pentru parcari.