Au dinamitat Statele Unite guvernul Bolojan?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un scandal politic uriaș a fost declanșat începând din 26 septembrie prin depunerea unei plângeri penale de trădare împotriva lui Sorin Grindeanu, George Simion și Bogdan Ivan. Autorul este Alexandru Dimitriu, deputat USR. Dacă ar fi să fie așa, în ce constă trădarea?

De fapt, deputatul USR se referă în mod explicit la o afirmație făcută anterior, în martie, la o cină desfășurată la Atena, în prezența ministrului grec al energiei, de către ambasadoarea Statelor Unite în statul elen, Kimberly Guilfoyle. I se atribuie următoarele cuvinte: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”. Aici însemnând, cu siguranță, Grecia. Celelalte referiri sunt interpretabile. Și au fost interpretate de jurnaliști premiați cu Pulitzer de la Wall Street Journal, care au făcut dezvăluirea faptului că Statele Unite s-ar fi implicat în răsturnarea conducerii unor state. Prin urmare, după cum a conchis deputatul USR, Grindeanu, Simion și Ivan ar fi pus la cale, împreună cu reprezentantul Statelor Unite, în cadrul unei întâlniri care a avut loc la București, răsturnarea guvernului Bolojan. Niciunul dintre actorii acestei scenete, desfășurată în dublă ediție la Atena și la București, nu recunoaște nici în ruptul capului că s-ar fi discutat altceva decât probleme energetice legate de proiectatul coridor România-Grecia. Presa și staff-urile partidelor politice din capitala României s-au inflamat, iar dezbaterea este în toi.

O tabără, în epicentrul căreia se află USR, susține că reprezentanții la vârf ai PSD și AUR ar fi complotat împreună cu reprezentanta Statelor Unite, o apropiată a lui Donald Trump, pentru răsturnarea guvernului Grindeanu, fără însă a fi invocat un motiv legat de Washington al acestei operații. Astfel încât s-a ajuns la plângerea penală depusă în urmă cu câteva zile împotriva celor trei demnitari români pentru „aservirea și subminarea economică a României”.

Unii acuză, iar alții se apără. Presa s-a împărțit și ea în cele două tabere. În afara participanților celor două întâlniri de la Atena și București, toți ceilalți creditează drept un adevărat absolut afirmația citată în Wall Street Journal și asumată de reporteri laureați cu prestigiosul premiu Pulitzer. Prin urmare, chiar dacă afirmația ambasadoarei este scoasă din context, ea nu poate fi decât autentică. Și astfel inflamată, și opinia publică s-a împărțit în două tabere. A existat sau nu a existat o intenție a Washingtonului de a răsturna, cu complicitatea PSD și AUR, conducerea guvernului român? Nimeni nu suflă o vorbă despre motivul care ar fi putut sta la baza acestei intenții, dar, în schimb, atunci când se vorbește despre trădarea națională, fără doar și poate, această gravă infracțiune îi este atribuită la origine celui mai important aliat strategic al României, Statele Unite. Și, pornind de la această premisă, au fost exprimate opinii – cea mai relevantă fiind a lui Bogdan Tiberiu Iacob de la Inpolitics – conform cărora deputatul USR, cu acordul întregului partid, insinuează astfel că Statele Unite ar fi, de fapt, un inamic al României căruia „trădătorii” i-au devenit complici.

Eu unul am un punct de vedere cu totul diferit și față de o tabără, și față de cealaltă tabără. În primul rând, nu cred că prestigioșii jurnaliști de la Wall Street Journal s-ar fi înșelat, intenționat sau din lipsă de profesionalism, asupra textului exact al afirmației atribuite ambasadoarei Statelor Unite la Atena.

În al doilea rând, nu am niciun motiv să mă îndoiesc că Statele Unite, ca orice mare putere care acționează la nivel global, ezită să acționeze atunci când are prilejul asupra unor state care nu știu să se apere și să manevreze politic în așa fel lucrurile încât să genereze schimbări politice importante. Au făcut-o împreună cu reprezentanții, pe atunci, ai Uniunii Sovietice, atunci când au decapitat regimul Ceaușescu. Au făcut-o și mai târziu, salvându-l pe Traian Băsescu, un lider aservit „Marelui Licurici”, în ciuda referendumului reușit pentru demiterea sa. Și au mai făcut distinșii noștri parteneri strategici asemenea operații și în Africa și, mai ales, nu puține la număr și nu toate benefice, în America de Sud. De ce nu ar face acest lucru, dacă este posibil, desigur, cu ajutorul unor aliați interni – în acest caz, PSD și AUR – și în raport cu un premier apropiat – și, afirmă mulți, aservit – Germaniei, cu care administrația Trump nu se află în prezent în cei mai buni termeni? Deci este posibil ca totul să fie adevărat. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că moțiunea de cenzură reușită câteva zile mai târziu împotriva lui Ilie Bolojan nu a fost necesară și ar fi contrară interesului național.

În aceste condiții, dincolo de dezbaterea din opinia publică, cum ar putea acționa procurorii de caz sau justiția, dacă se va ajunge la un rechizitoriu?