Automedicația reprezintă practica de a utiliza medicamente fără recomandarea unui specialist, iar în contextul bolilor cardiovasculare aceasta poate deveni un fenomen cu implicații serioase asupra sănătății. Boala coronariană, hipertensiunea arterială, tulburările de ritm sunt frecvente, afectând un număr tot mai mare de persoane. Din dorința de a controla rapid simptome precum durerile toracice, palpitațiile sau tensiunea arterială crescută, mulți pacienți recurg la tratamente „după ureche”, influențați de experiența altora, de informații incomplete de pe internet sau de convingerea că își cunosc bine propriul organism. Totuși, automedicația cardiovasculară poate avea consecințe grave, uneori ireversibile.
Unul dintre motivele pentru care oamenii apelează la automedicație este accesibilitatea crescută în ceea ce privește anumite medicamente. Antiinflamatoarele nesteroidiene, suplimentele alimentare „pentru inimă”, aspirina sau diverse ceaiuri cu efect vasodilatator sunt disponibile în farmacii fără prescripție. Deși unele dintre acestea pot avea beneficii demonstrate în contexte clare, utilizarea lor necontrolată poate ascunde sau agrava probleme existente. De exemplu, administrarea aspirinei în mod preventiv fără consult medical poate crește riscul de sângerări digestive, în special în situațiile unor comorbidități asociate, iar anumite suplimente pe bază de plante pot interacționa cu medicamente prescrise pentru controlul tensiunii arteriale sau al ritmului cardiac.
Un risc major al automedicației în domeniul cardiovascular îl reprezintă întârzierea diagnosticului corect. Simptome aparent banale, precum oboseala, amețeala, cefaleea, palpitațiile sau durerile toracice, pot fi interpretate greșit ca reacții temporare la efort, când în realitate pot ascunde afecțiuni severe. Astfel, există posibilitatea ca boala să evolueze, iar pacientul să ajungă la medic în regim de urgență doar când apar complicații precum accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut.
În plus, automedicația cardiovasculară ignoră un aspect esențial din medicină: tratamentul bolilor de inimă este individualizat în funcție de particularitățile pacientului. Dozele, combinațiile de medicamente, monitorizarea periodică și ajustarea terapiei se fac exclusiv sub supraveghere medicală. Un medic evaluează istoricul pacientului, factorii de risc, investigațiile paraclinice, eventualele interacțiuni medicamentoase și răspunsul la tratament, aspecte imposibil de apreciat doar prin lectura prospectelor.
Prevenirea automedicației cu potențial nociv implică educația populației, facilitarea accesului la consultații de specialitate și promovarea unor informații medicale verificate. Într-o epocă în care informațiile sunt abundente și adesea contradictorii, rolul medicului și al farmacistului rămâne esențial. O discuție sinceră cu un specialist poate salva vieți, evitând consecințele unor decizii luate în necunoștință de cauză.
În concluzie, automedicația cardiovasculară nu este o soluție, ci poate să reprezinte chiar un risc major. Oricât de tentant ar fi să tratăm rapid simptomele, siguranța aparatului cardiovascular depinde de evaluarea și intervenția unor profesioniști. Sănătatea cardiovasculară nu suportă improvizații — în acest domeniu, fiecare decizie trebuie luată cu responsabilitate și informare corectă.
Prof. dr. Florin Mitu, șef Clinica de Cardiologie de la Spitalul de Recuperare Iași