Banii din nimic și iluziile politicienilor. Analiză economică – cum statul și politicienii profită de expansiunea creditului, iar cetățenii plătesc nota de plată

Știați că banii pe care îi folosim zilnic nu sunt întotdeauna reali?

De peste un secol, băncile creează bani „din nimic”. Mecanismul se numește rezervă fracționară: depui o sumă într-o banca comercială, iar aceasta poate împrumuta de mai multe ori valoarea depunerii. Astfel, apar bani noi, care nu există în realitate, dar care circulă în economie ca și cum ar fi.

La început, părea o inovație. Astăzi, a devenit o capcană economică. Politicienii au învățat să profite de acest sistem prin monetizarea deficitului bugetar – adică prin acoperirea cheltuielilor statului cu bani creați artificial.

Rezultatul? O iluzie de prosperitate, dar și inflație, datorii și crize care ne afectează pe toți.

Cum se creează iluzia prosperității?

Imaginați-vă că statul are nevoie de bani pentru a plăti salarii sau subvenții. În loc să reducă cheltuieli sau să crească productivitatea, preferă să se împrumute. Băncile creează acești bani din nimic, iar guvernul îi folosește pentru a finanța promisiuni politice. La suprafață, pare că toată lumea câștigă, dar în realitate nu există resurse reale care să acopere aceste cheltuieli iar factura va veni la plată. Cine plătește diferența? Noi toți, prin inflație.

Politica și sindicatele

Expansiunea artificială a banilor a creat un cerc vicios. Politicienii adesea cumpără voturi cu promisiuni și programe sociale, iar salariile unor grupuri profesionale sunt menținute artificial peste nivelul pieței de muncă. Sindicatele, sprijinite de o legislație rigidă și anacronică, adaugă presiune pentru creșteri salariale tot mai mari, fără legătură cu productivitatea reală iar guvernele cedează. Rezultatul este o spirală în care salariile cresc mai repede decât productivitatea.

Când realitatea economică nu mai susține aceste costuri, inflația devine instrumentul tăcut de salvare, prin care sistemul își corectează excesele politice fără ca cineva să fi plătit direct pentru ele. Nimeni nu taie direct din salarii sau pensii, dar toți pierdem putere de cumpărare Costul real, însă, este suportat de fiecare cetățean: economiile scad în valoare, puterea de cumpărare se erodează, pierdem grade din drepturile noastre de proprietate iar încrederea în sistemul economic se diminuează.

De la aur la hârtie

Timp de secole, banii au avut acoperire în aur sau argint. Aceasta era o garanție morală și economică: statul nu putea cheltui mai mult decât avea. Dar, în secolul XX, în 1930 aurul a fost abandonat iar în 1971 președintele Nixon rupe definitiv legătura dolarului cu aurul. A rămas doar hârtia, iar mai târziu, semnele electronice. Moralitatea a fost și ea abandonată. Politicienii au descoperit că pot tipări bani sau îi pot crea electronic. Băncile centrale au devenit „salvatori de ultimă instanță”, intervenind de fiecare dată când băncile private riscau falimentul. Astăzi avem un sistem fiduciaro–monetar pur, bazat pe expansiune artificială, acest sistem a produs cicluri repetate: boom-uri artificiale urmate de crize dureroase iar fiecare criză a fost plătită de cetățeni.

Statul – marele beneficiar al creditului ieftin

Adevăratul câștigător al expansiunii creditului nu este cetățeanul, nici măcar băncile, ci statul, pentru că a permis politicienilor să transforme banii într-un instrument electoral, ignorând principiile economiei sănătoase și bunul simț financiar.

Guvernele se pot împrumuta fără limite, încălcând regulile deficitului bugetar. Legea le dă legitimitate, dar realitatea ne arată un mecanism de înșelăciune. Astfel, politicienii au resurse aparent nelimitate pentru a finanța programe și promisiuni electorale. În loc să spună alegătorilor adevărul – că nu există bani pentru toate promisiunile –, preferă să recurgă la împrumuturi și bani fictivi. Pe termen scurt, câștigă voturi. Pe termen lung, însă, societatea plătește prin datorii, inflație și scăderea puterii de cumpărare, costul fiind transferat asupra cetățenilor prin datorii, taxe mai mari și inflație.

Pachetul fiscal Bolojan – pași către responsabilitate

Recent, Guvernul Bolojan a lansat un nou pachet fiscal. Printre măsuri: taxe suplimentare pentru bănci, multinaționale, schimbări în plata CASS și ajustări bugetare pentru a reduce deficitul bugetar. Este acesta un pas spre responsabilitate? Da, dar unul mic. Fără o schimbare de mentalitate în rândul politicienilor, chiar și cele mai bune reforme rămân temporare.

Problema nu este doar lipsa de bani, ci modul în care sunt cheltuiți. Dacă politicienii nu renunță la iluziile populiste, orice pachet fiscal se va dovedi insuficient.

Cine plătește nota de plată?

Inflația nu este o forță a naturii, nu este o catastrofă naturală. Când statul monetizează datorii prin creșterea deficitului bugetar este cum ar tipări bani iar valoarea banilor existenți scade. Inflația este rezultatul deciziilor politice. Cei care suferă cel mai mult sunt oamenii simpli: economiile li se topesc, gradul de libertate a proprietății scade, prețurile cresc, iar viitorul devine nesigur. Între timp, politicienii își văd de campanii, promisiuni și voturi.

De ce avem mereu crize?

Crizele economice nu apar din senin. Istoria ultimului secol arată un traseu clar că ele sunt consecința unui sistem construit pe bani fictivi și pe decizii politice iresponsabile. Fiecare boom artificial este urmat de o prăbușire, iar fiecare prăbușire este urmată de noi promisiuni. Așa funcționează „frauda legalizată” a banilor moderni. Legalizată, întreținută și repetată la fiecare ciclu electoral, această fraudă afectează direct viața cetățenilor.

Ce soluții există?

Reformele fiscale, cum este pachetul Bolojan, sunt pași importanți, dar fără curajul de a impune reguli stricte și de a limita excesele politice, ele rămân doar remedii temporare. Ele sunt necesare, dar nu suficiente. Dacă vrem să ieșim din cercul vicios avem nevoie de responsabilitate politică și de o reîntoarcere la moralitate. Nu putem continua să construim pe un sistem pe bani fictivi și promisiuni goale.

Lecția pentru cetățeni

Poate cea mai importantă concluzie este aceasta: nimic nu e gratis. Banii nu vin din elicopter, orice ajutor, subvenție, prânz gratuit oferit de un politician sau promisiune politică este plătită, mai devreme sau mai târziu, de contribuabili. Inflația, scăderea puterii de cumpărare și instabilitatea economică sunt nota de plată pentru iluziile politice.

Concluzie

Politicienii ne vând prosperitate pe credit. Statul se împrumută fără limite. Iar noi plătim, prin inflație și instabilitate. Soluția este morală și politică: responsabilitatea trebuie să redevină fundamentul guvernării. Reformele fiscale, cum este pachetul Bolojan, sunt necesare, dar nu sunt suficiente.

Frauda nu dispare doar pentru că este legalizată, este nevoie ca politicienii să învețe să spună adevărul, să prioritizeze sustenabilitatea, să cheltuiască responsabil, să renunțe la iluziile populiste și să pună interesul public înaintea interesului electoral. În lipsa acestei discipline, crizele și inflația vor continua să lovească în cei mai vulnerabili dintre noi.

Pentru cei care aspiră să înțeleagă mai profund mecanismele economice și să le aplice în viața de zi cu zi, în industrie, politici publice sau inițiative antreprenoriale și să contribuie la modelarea viitorului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași oferă programe academice riguroase de licență, masterat și doctorat — într-un cadru academic solid, unde gândirea critică devine acțiune cu impact și curiozitatea se transformă în competență.

Pastila de economie cu Dan Chirleșan, profesor de economie la UAIC Iași