Bătrână condamnată să trăiască într-o sărăcie lucie. Abia își mai duce zilele după ce a fost uitată de semenii ei

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Valeria Ciubotaru este o bătrână dintr-un cătun vasluian care a fost practic condamnată să trăiască într-o sărăcie lucie. Ajunsă la vârsta de 86 de ani, este bolnavă, neputincioasă, nu aude aproape deloc și este nevoită să îndure foamea și frigul. Cu toate acestea, Valeria Ciubotaru pare să se încăpățâneze și încă luptă să trăiască.

„I-a uitat Dumnezeu pe pământ”. Așa se spune de obicei despre bătrânii care refuză să moară. Și totuși, dincolo de anii grei pe care îi poartă în spate, aceștia au învățat să lupte cu îndârjire pentru supraviețuire. Însă ceea ce e cu adevărat tragic este faptul că, nemaiavând pe nimeni, acești bătrâni sunt uitați și ignorați chiar și de semeni.

Bătrână condamnată să trăiască într-o sărăcie lucie

Valeria Ciubotaru nu a fost niciodată căsătorită, nu a avut copii și a încercat mereu să nu deranjeze pe nimeni. Probabil de aceea a și fost uitată în casa care abia se mai ține să nu cadă peste ea. Într-o odaie ca vai de ea, lângă o sobă ruinată, bătrâna încearcă să reziste. În casa în care-și duce zilele nu a mai mirosit de mult a mâncare caldă, a curățenie și a viață normală.

02:00, 16 Jul 2026

FOTO Mai are nevoie de doar 3.500 de lei pentru a merge la operația care îi poate schimba viața! Andrei Valentin, tânărul rămas paralizat după un accident, face un apel disperat

Bătrâna, care abia își mai duce zilele, este din cătunul Bunești, din comuna vasluiană Bunești-Averești. Ceea ce e cu adevărat trist este că Valeria Ciubotaru a uitat-o atât Dumnezeu, dar și semenii săi, care au condamnat-o la moarte. Bolnavă, neputincioasă, surdă și îndurând foamea și frigul, Valeria încă luptă să trăiască.

Un bărbat din zonă, Constantin Iftene, care a găsit-o în această situație, nu a rămas indiferent la neputința ei și a încercat să o ajute. A dus-o chiar la spitalul din Huși, dar femeia a fost trimisă din nou acasă, după doar o zi. Singurele rude pe care le are în viață luptă la rândul lor să supraviețuiască.

„Noi ne plângem că e greu, dar uitați cum poate trăi un om! E fără cuvinte! E ceva care nu poate fi acceptat, într-o lume civilizată. Se vede foamea pe fața ei, e bolnavă, nu prea aude, e speriată. Viață mai grea ca a unui câine. Asistența Socială oare știe de ea? Asistența Socială ar trebui să fie pentru acești oameni”, a povestit Constantin Iftene.

Orice ajutor este binevenit

Condiţiile mizere în care trăieşte această bătrână dau fiori reci celor care privesc imaginile şi văd cum este nevoit să supravieţuiască un om pe timp de iarnă. Aceasta își duce traiul amar în locuinţa sa dărăpănată, într-o încăpere sinistră: o sobă ruinată, nişte scânduri goale pe jos, un frig de nedescris şi, undeva, după sobă, stă această ființă speriată. Abia se mai poate înveli cu o plapumă zdrenţuită, semn că de foarte mult timp o foloseşte şi deja nu-i mai poate ţine de cald. Bărbatul care a găsit-o s-a oferit să plătească pe cineva, ca să îi facă o curăţenie generală acestei femei. Însă acest caz nu este singular.

„Nu se poate că noi să lăsăm o biată bătrână să îşi trăiască atâtea zile câte mai are, în condiţii mai rele ca ale unui câine. Am văzut că mai mulţi oameni vor să o ajute. E foarte important ca noi să ne ajutăm între noi”, a spus și Cristi Petrache, un locuitor al comunei Buneşti-Averești.