Biologia Somnului (24): De ce avem nevoie de mai mult somn atunci când suntem bolnavi?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În articolul precedent am explorat modul în care somnul influențează metabolismul, de la reglarea glicemiei și sensibilitatea la insulină până la mecanismele care controlează foamea și alegerile alimentare. Continuăm acum călătoria prin organism pentru a descoperi o altă relație esențială: cea dintre somn și sistemul imunitar. Ce se întâmplă cu mecanismele noastre naturale de apărare atunci când dormim și de ce, atunci când ne îmbolnăvim, organismul pare să ne ceară mai multă odihnă? Cercetările din ultimele decenii ne arată că somnul și imunitatea nu funcționează independent, ci comunică permanent, într-o relație complexă, bidirecțională, care ne ajută să înțelegem încă o dată de ce somnul este o componentă fundamentală a sănătății.

Biologia Somnului (24): De ce avem nevoie de mai mult somn atunci când suntem bolnavi?

Vi s-a întâmplat vreodată ca, odată cu apariția primelor semne ale unei răceli sau ale unei infecții, să simțiți o nevoie mult mai mare de somn? Starea accentuată de oboseală, senzația de greutate resimțită în întregul corp și nevoia crescută de odihnă sunt manifestări pe care le asociem în mod firesc cu boala. De cele mai multe ori, le considerăm simple consecințe ale faptului că organismul este slăbit. Dar dacă această nevoie de somn nu ar fi doar un efect al bolii? Dacă ar reprezenta, de fapt, o parte din strategia prin care organismul încearcă să se apere?

Cercetările din ultimele decenii au evidențiat o legătură strânsă între somn și funcționarea sistemului imunitar. Un somn suficient și de bună calitate contribuie la susținerea mecanismelor naturale de apărare ale organismului. În același timp, atunci când sistemul imunitar detectează o infecție și își intensifică activitatea, acesta poate influența procesele care reglează somnul, determinând o nevoie mai mare de odihnă.

Cu alte cuvinte, somnolența pe care o resimțim atunci când suntem bolnavi nu este doar o consecință neplăcută a infecției. Ea poate face parte din răspunsul natural de apărare al organismului, contribuind la crearea condițiilor necesare pentru combaterea infecției și pentru recuperare.

Somnul și sistemul imunitar: o relație în ambele sensuri

Atunci când organismul detectează prezența unui agent infecțios, sistemul imunitar declanșează o serie complexă de reacții. Printre acestea se numără eliberarea unor molecule de semnalizare, inclusiv anumite citokine, care coordonează răspunsul imun și transmit informații către creier.

Unele dintre aceste semnale pot influența mecanismele care reglează somnul și starea de veghe. Astfel se explică, cel puțin în parte, de ce în timpul unei infecții putem deveni mai somnolenți, avem mai puțină energie și simțim nevoia să ne reducem activitatea obișnuită.

Din perspectivă biologică, această reacție este departe de a fi întâmplătoare. Limitarea temporară a activității și creșterea timpului petrecut în repaus permit organismului să își direcționeze resursele către procesele necesare răspunsului imun și recuperării.

Relația funcționează însă și în sens invers. Nu doar activarea sistemului imunitar ne poate modifica somnul, ci și somnul din zilele și nopțile care preced expunerea la un agent infecțios poate influența modul în care organismul răspunde ulterior.

Poate somnul să influențeze riscul de a răci?

Un studiu devenit cunoscut în cercetarea relației dintre somn și imunitate a urmărit 164 de adulți sănătoși, al căror somn a fost monitorizat timp de o săptămână. Ulterior, în condiții experimentale controlate, participanții au fost expuși la un rinovirus, unul dintre virusurile care provoacă răceala comună.

Rezultatele au evidențiat o diferență remarcabilă. Persoanele care dormiseră în mod obișnuit mai puțin de șase ore pe noapte au avut un risc de peste patru ori mai mare de a dezvolta o răceală clinică decât cele care dormiseră mai mult de șapte ore.

Deși participanții au fost expuși virusului în condiții similare, susceptibilitatea lor la infecție nu a fost aceeași. Durata somnului din perioada anterioară expunerii s-a dovedit a fi unul dintre factorii asociați cu această diferență.

Desigur, acest rezultat nu înseamnă că un somn suficient ne protejează complet împotriva răcelilor. Riscul de infecție este influențat de numeroși factori, precum vârsta, particularitățile sistemului imunitar, starea generală de sănătate sau nivelul de expunere la agentul infecțios. Studiul arată însă că somnul poate contribui la capacitatea organismului de a se apăra atunci când intră în contact cu un virus.

Somnul poate influența și răspunsul la vaccinare

Legătura dintre somn și imunitate nu se limitează la susceptibilitatea la infecții. Cercetările sugerează că somnul poate influența și modul în care organismul construiește un răspuns imun în urma vaccinării.

Vaccinurile pregătesc sistemul imunitar să recunoască un anumit agent patogen și să dezvolte mecanisme de apărare împotriva acestuia. Pentru ca acest proces să fie eficient, organismul trebuie nu doar să recunoască informația primită, ci și să consolideze răspunsul imun rezultat.

Studiile experimentale au arătat că restricționarea somnului în perioada din jurul vaccinării poate diminua anumite componente ale răspunsului imun, inclusiv răspunsul prin anticorpi, comparativ cu situațiile în care participanții beneficiază de suficient somn.

Această observație deschide o perspectivă fascinantă asupra rolului somnului. El nu ne ajută doar să ne recuperăm atunci când suntem bolnavi, ci pare să contribuie și la procesele prin care sistemul imunitar recunoaște și păstrează informații despre amenințările întâlnite.

La fel cum creierul dispune de mecanisme de memorie, și sistemul imunitar dezvoltă o formă proprie de memorie biologică, esențială pentru un răspuns mai rapid și mai eficient la o expunere ulterioară.

Ce se întâmplă cu „patrulele” sistemului imunitar?

Un alt exemplu al influenței somnului asupra imunității îl reprezintă celulele natural killer (NK), componente importante ale răspunsului imun înnăscut.

Aceste celule circulă prin organism și participă la identificarea și eliminarea anumitor celule infectate sau anormale. Prin această funcție de supraveghere, ele reprezintă una dintre liniile rapide de apărare ale organismului.

Experimentele care au analizat efectele privării parțiale de somn au constatat că până și perioade relativ scurte de somn insuficient pot fi asociate cu modificări măsurabile ale activității celulelor NK.

Aceste rezultate nu înseamnă că o singură noapte de somn insuficient ne compromite sistemul imunitar. Ele arată însă cât de sensibil poate fi răspunsul imun la modificările somnului și oferă încă un indiciu că cele două sisteme sunt profund interconectate.

Somnul, sistemul imunitar și inflamația

Pentru a înțelege această relație trebuie să luăm în considerare și un alt mecanism fundamental al organismului: inflamația.

Deși termenul are adesea o conotație negativă, inflamația este, în condiții normale, un mecanism indispensabil de apărare. Atunci când apare o infecție sau o leziune, răspunsul inflamator ajută organismul să limiteze amenințarea și să inițieze procesele de reparare.

Problema apare atunci când această activitate rămâne crescută mai mult decât este necesar sau devine persistentă.

Somnul insuficient și somnul fragmentat au fost asociate cu modificări ale unor mecanisme implicate în reglarea inflamației. În cazul în care privarea de somn devine cronică, aceste modificări pot reprezenta una dintre căile prin care somnul de slabă calitate ajunge să influențeze sănătatea pe termen lung.

Este încă un exemplu al importanței echilibrului. Avem nevoie de un sistem imunitar capabil să reacționeze rapid și eficient atunci când apare o amenințare, dar și de mecanisme care să îi reducă activitatea atunci când pericolul a trecut. Somnul pare să contribuie la menținerea acestui echilibru delicat.

Somnul nu ne face invulnerabili, dar face parte din apărarea organismului

Toate aceste descoperiri trebuie interpretate cu măsură. Un somn suficient nu ne face imuni la răceli, gripă sau alte infecții, după cum o singură noapte nedormită nu determină prăbușirea sistemului imunitar.

Imunitatea este rezultatul interacțiunii dintre numeroși factori: vârsta, predispoziția genetică, starea generală de sănătate, alimentația, activitatea fizică, vaccinarea, nivelul de stres, anumite afecțiuni și tratamente medicale, precum și gradul de expunere la agenți infecțioși.

Cercetările ne invită însă să includem somnul printre comportamentele care contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar.

Atunci când vorbim despre protejarea imunității, ne gândim adesea la alimentație, mișcare, vaccinare sau reducerea stresului. Somnul merită un loc alături de acestea.

Pentru că atunci când îi oferim organismului suficient timp pentru a dormi, nu îi oferim pur și simplu câteva ore de repaus. Îi oferim condițiile biologice necesare pentru ca numeroase mecanisme de apărare, reglare și recuperare să își poată desfășura activitatea.

Poate că, data viitoare când o infecție ne face să simțim o nevoie neobișnuit de mare de somn, vom privi această reacție într-un mod diferit. Nu doar ca pe un semn că organismul este obosit, ci și ca pe expresia unui sistem biologic complex care își reorganizează temporar prioritățile pentru a se apăra și a se reface.

Uneori, nevoia de a dormi nu înseamnă că organismul renunță la luptă. Poate însemna tocmai că mecanismele sale de apărare sunt în plină activitate.

Dr. Bogdan MATEI, medic specialist psihiatru în Franța