Boala cu care se confruntau bătrânii a ajuns în rândul tinerilor. Medicii se întâlnesc cu tot mai multe cazuri: „Creează neliniște în familie și, cu atât mai mult, neliniștea pacientului” – FOTO

Medicii neurologi au observat că boala cu care se confruntau bătrânii a ajuns în rândul tinerilor. Parkinson sau Sindromul parkinsonian este un diagnostic care este mai greu de stabilit la primul control. Din acest motiv, pacienții preferă să meargă la mai mulți medici neurologi, pentru a se convinge. Însă o problemă cu care se confruntă doctorii este faptul că, după diagnosticare, pacientul nu mai vine la control decât după patru sau cinci ani, atunci când boala s-a agravat.

Parkinson nu mai este considerată boala cu care se confruntau bătrânii

Dacă diagnosticul nu se conturează din discuția pe care medicul o are cu pacientul, următorul pas este administrarea unui preparat care lipsește din creierul pacienților ce suferă de această afecțiune. Din cauza impactului pe care această veste o are, bolnavul începe să investigheze pe cont propriu.

„În general, boala se declanșează la vârsta adultului matur și către bătrânețe. Frecvent, în cabinetele de neurologie se pune diagnosticul de boală Parkinson sau de Sindrom parkinsonian. Boala Parkinson înseamnă boala degenerativă cu evoluție lent progresivă. Sindromul parkinsonian este reprezentat de un tablou clinic care seamănă cu boala Parkinson, însă nu este. Tremur al unei mâini sau al ambelor mâini, cu lentoare în mișcări, tendință în rigiditate, cu dificultate în vorbire.

Un astfel de tabloul clinic poate fi cauzat de consumul de neuroleptice. Un astfel de pacient psihiatric urmează tratament neuroleptic și după un număr de ani se instalează acest sindrom, mai sunt pacienți care au suferit o intoxicație cu dioxid de carbon, persoanele care au lucrat într-o mină de mangan, persoanele care au avut repetate accidente vasculare cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale. Toate aceste situații realizează un tablou de Sindrom parkinsonian. Este dificil din primul moment, de la prima consultație ca medicul neurolog să spună dacă este vorba despre boală Parkinson sau este un sindrom, discutând cu pacientul putem identifica niște cauze din cele menționate anterior, care pot conduce la instalarea sindromului.

Dacă nu putem identifica, pasul următor este o probă terapeutică, există medicamente care conțin substanța care lipsește din creierul, anume dopamina, atunci, un aport de dopamină sub formă de levodopa se realizează prin intermediul unui medicament. Se face o probă terapeutică, se dă o doză mică dintr-un preparat care conține levadopa, dacă simptomele se ameliorează, probabilitatea maximă este de a fi în fața unei boli Parkinson, dacă simptomele nu se ameliorează nici după mărirea dozei, este foarte probabil să fie sindrom”, subliniază dr. Doru Baltag, medic neurolog la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași.

Pacienții nu au încredere în medic și caută mai multe păreri în loc să găsească răspunsuri la cele pe care le au în legătură de această boală și cu tratamentul corespunzător, devenind mai confuzi.

„Fie că este vorba despre boală Parkinson sau despre sindrom, această supoziție de diagnostic creează neliniște în familie și, cu atât mai mult, neliniștea pacientului.  Primul gând este cel de a merge la alt consult, pentru a cere a doua părere, pentru că primul medic care a pus acest diagnostic s-a înșelat. Frecvent, pacienții merg la un al doilea sau la un al treilea neurolog și finalmente se conturează o ipoteză de diagnostic, fie că este vorba despre boala Parkinson sau despre Sindromul parkinsonian.

Dacă este sindromul, trebuie găsită etiologia și tratat factorul cauzator de Sindrom parkinsonian. Dacă se ajunge la diagnosticul de boală, trebuie instituit un tratament și cel mai potrivit lucru pentru pacient este să fie conștient de faptul că boala este progresivă, iar tratamentul trebuie să țină pasul cu evoluția bolii. Am întâlnit pacienți pe care i-am diagnosticat și le-am dat tratamentul de început, fiind primul pas în terapia bolii, însă pacienții n-au mai venit la control decât după patru ani, când deja situația era agravată, și m-au pus în dificultate în privința continuării tratamentului.

Morala acestei relatări este că un pacient care suferă de boala Parkinson trebuie să se prezinte la medicul neurolog lunar sau, în cel mai rău caz, la interval de 2-3 luni”, transmite dr. Doru Baltag.

După primul diagnostic refuză să mai vină la control

Medicii neurologi au observat că boala cu care se confruntai bătrânii a ajuns în rândul tinerilor

Principalul motiv pentru care pacientul trebuie să vină periodic la control și nu trebuie să schimbe medicul curant este legat de concepția pe care fiecare doctor o are în legătură cu tratamentul pentru boala Parkinson.

„Trebuie surprinsă evoluția bolii și ajustat tratamentul. Dacă un pacient va merge de fiecare dată la alt neurolog, fiecare medic poate avea o altă concepție asupra medicamentului sau să dorească să modifice schema anterioară dată de coleg. Acest lucru poate să deruteze pacientul. Premisele unei conduite corecte atunci când se pune diagnosticul de boală Parkinson este consecvența în privința alegerii medicului curant și prezentarea la consult neurologic periodic, o dată pe lună sau la 3 luni, obligatoriu.

Pentru boala Parkinson există o paletă de medicamente, tratamentul se desfășoară pe un program național. Rețetele compensate le pot scrie medicii neurologi care sunt în contract cu CAS, un medic care nu este în contract cu CAS nu poate prescrie tratament compensat, poate să facă o recomandare de tratament, dar niciun alt medic nu este obligat să respecte acea indicație. Un medic neurolog aflat în contract cu CAS face o recomandare de tratament și o menționează într-o scrisoare medicală, astfel încât, în luna următoare, medicul de familie poate să prescrie medicația respectivă.

O scrisoare medicală este valabilă 6 luni, dacă este o formă ușoară de boală și medicul neurolog a scris rețetă pentru o lună, pe baza scrisorii medicale, medicul de familie poate să scrie rețete pentru luna a doua sau a treia de tratament. Dacă este o formă ușoară, cu evoluție lentă, medicul de familie poate scrie și rețetele pentru lunile 4-5-6”, adaugă dr. Doru Baltag în legătură cu boala cu care se confruntau bătrânii.