” Bolojan mi-a luat 82 de lei!”. Ce pensie primește Maria, o pensionară de 92 de ani din Bârlad, după o viață întreagă de muncă

La 92 de ani, Maria Cucu din Bârlad își duce traiul în liniște, sprijinită doar de câțiva nepoți și de credința ei în Dumnezeu. A trăit o viață simplă, dar plină de muncă și sacrificii. Timp de un sfert de secol a lucrat la fabrica de confecții din oraș, unde își amintește că lucra „în halat și furou”, pentru că, după cum spune ea cu umor amar, „era o căldură de nesuportat”.

”Bolojan mi-a luat 82 de lei!”. Ce pensie primește Maria, o pensionară de 92 de ani din Bârlad, după o viață întreagă de muncă

Din munca ei cinstită a rămas doar o pensie modestă, de 1.627 de lei, la care se adaugă 858 de lei primiți ca soție de veteran de război și alți 400 de lei pentru anii în care a fost refugiată. Cu toate acestea, veniturile abia îi ajung pentru traiul de zi cu zi. Șocul cel mai mare a venit de curând, când a observat că statul i-a reținut bani din pensie. „Mi-au oprit 82 de lei, deși toate pensiile mele abia trec de 2.800 de lei, deci nu ar fi trebuit să fie impozitate. Chiar și din pensia de la confecții au mai luat vreo 5 lei. Lăcomie mare! Dar ce se ia pe nedrept, tot pe nedrept se duce!”, spune bătrâna cu amărăciune.

Maria vorbește cu drag despre anii petrecuți la confecții, o perioadă grea, dar frumoasă. „Făceam cămăși, halate, totul se plătea la bucată. Cinci bani buzunarul, un leu mâneca… Era muncă multă, dar eram fericită, că aveam de toate pentru copii. Așteptam ziua de lichidare ca pe o sărbătoare.”

09:18, 03 Dec 2025

Noua formulă de calcul a vechimii pentru pensie: Cum se ține cont de anii de muncă începând cu 2026

09:59, 28 Nov 2025

FOTO Ce se întâmplă cu a 13-a pensie în România, care se dă la final de an! Anunțul oficial al Casei de Pensii

Viața nu a fost însă blândă cu ea. Soțul, dulgher la Constructorul Bârlad, a orbit în urma unui accident de muncă. În 1975, Maria și-a pus semnătura pe o declarație prin care promitea că nu îl va părăsi, doar pentru ca medicii de la Iași să accepte să-l opereze. „Am doi copii, domnule doctor, nu-l las, oricum ar fi!”, i-a spus atunci cu hotărâre profesorului Petre Vancea, unul dintre cei mai cunoscuți oftalmologi ai vremii, conform gândul.ro.

Ambii copii ai Mariei au murit înaintea ei

Anii au trecut, dar suferințele nu s-au oprit. Ambii copii ai Mariei au murit înaintea ei: fiica, Doina, biochimist la Centrul de Transfuzii din Bârlad, s-a stins la 62 de ani, iar fiul, Cornel, militar de carieră, a murit la 69. „Mi s-a frânt sufletul. Stau nopțile și vorbesc cu pozele lor. Îmi lipsește glasul lor, râsul lor… Dar mă mai țin în picioare nepoții. Ei sunt lumina mea acum.”

Maria s-a născut în 1933 și își amintește perfect anii războiului. „Am fost refugiați la Roșiori de Vede. Mergeam doar noaptea, că ziua ploua cu bombe. Dormeam în vagoane de marfă, mâncam ce apucam. Ne-au cazat în casele oamenilor cu forța și ne priveau urât, ziceau că suntem ruși veniți să le luăm pământurile.”

După multe decenii, a reușit să obțină o mică pensie de refugiat, de 400 de lei. A găsit actele printr-o întâmplare și, cu ajutorul unor profesoare întâlnite în tren, a depus dosarul. „Le-am ajutat și pe rudele mele să o primească. Fratele meu nu voia, îi era rușine. I-am zis: «Meluță, nu te rușina, și tu ai trăit aceleași necazuri ca noi!»” își amintește ea zâmbind.

Astăzi, Maria trăiește modest, dar cu o demnitate impresionantă. Își aprinde în fiecare seară candela între fotografiile celor dragi și șoptește o rugăciune: „Doină, Cornel, să aveți grijă de mine de acolo, că eu încă vă simt aproape.”