Sadismul din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Sadismul din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Marile oraşe ale Europei au trecut prin clipe de coşmar în timpul războiului, dar şi imediat după finalul acestuia.

Multe dintre faptele petrecute sunt mult prea înfiorătoare şi cumplite pentru a-şi găsi o justificare în dorinţa de a supravieţui.

Magazine jefuite, bărbaţi şi bătrâni bătuţi în plină stradă, femei violate sunt doar câteva din atrocităţile acelor timpuri. Mult mai trist este faptul că cei care se ascundeau în spatele acestor orori erau de cele mai multe ori chiar vecinii victimelor.

În zilele lunii mai a anului 1945 mulţi ar fi preferat pedeapsa capitală în locul simplei bănuieli că ar fi de parte inamicului şi anume a naziştilor.

Sadismul din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

În cartea publicată de istoricul britanic Keith Lowe şi intitulată Continentul sălbatic sunt descrise cu lux de amănunte atrocităţile prin care treceau femeile.

În cazul în care o femeie era bănuită că ar fi avut o aventură cu un soldat german, aceasta era umilită în public, bătută şi rasă în cap.

Lowe vorbeşte despre „vânătoarea” de nazişti care a avut loc spre finalul războiului. Totodată acesta descrie şi
discriminările care au început să apară pe măsură ce Cortina de Fie cobora treptat deasupra Europei.

Anul 1945 a marcat începutul anarhiei şi răzbunării

Peste 20 de milioane de oameni au rămas fără adăpost în Germania în urma bombardamentelor Aliaţilor. Răzbunarea Armatei Roşii a fost cruntă deşi nu toţi civilii îl susţineau pe Hitler.

În localitatea Nemmersdorf, prima ocupată de armata rusă, au fost ucişi toţi civilii. În Italia, la Napoli, femeile au ajuns să se prostitueze pentru mâncare.

Aceeaşi situaţie era întâlnită şi în Grecia, Ungaria sau Olanda unde copilele de doar 10-12 ani se vindeau soldaţilor americani.

Gardienii din lagărele naziste, recent eliberate de Aliaţi, erau torturaţi şi ucişi în bătaie chiar de evreii pe care îl chinuiseră la rândul lor.

“Scene cumplite, adevărate crime de război, conform legislaţiei actuale. Dar cine poate spune, cu mâna pe inimă, că nu ar fi reacţionat la fel atunci?” se întreabă retoric Lowe.