Calciu și vitamina D – ne protejează de fracturi? „Facts are usually NOT wishful thinking”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Puține suplimente sunt la fel de cunoscute precum calciul și vitamina D. De la sfaturile primite în familie – „ia un calciu dacă te simți slăbit” sau „nu uita de vitamina D pentru oase” – până la recomandările întâlnite în reclame și pe rețelele sociale, aceste două substanțe au devenit aproape sinonime cu sănătatea sistemului osos.

În realitate, calciul și vitamina D au roluri diferite, dar complementare.

Calciul este cel mai abundent mineral din organism, aproximativ 99% din cantitatea totală fiind depozitată în oase, contribuind la rezistența și stabilitatea scheletului. Restul de aproximativ 1% circulă în sânge, fiind indispensabil pentru funcționarea normală a mușchilor, transmiterea impulsurilor nervoase, coagularea sângelui și numeroase procese celulare. Din acest motiv, organismul menține concentrația calciului din sânge în limite foarte stricte.

Vitamina D joacă un rol esențial în acest echilibru. Ea poate fi produsă în piele sub acțiunea razelor ultraviolete B (UVB) sau poate proveni din alimentație și suplimente. Totuși, vitamina D nu este activă în forma în care este ingerată. Ea trece prin două etape de transformare: mai întâi în ficat, unde este convertită în 25-hidroxivitamina D [25(OH)D] – forma care se măsoară în analizele de sânge –, apoi în rinichi, unde este transformată în 1,25-dihidroxivitamina D (calcitriol), forma activă din punct de vedere biologic.

Rolul principal al calcitriolului este de a crește absorbția calciului și a fosforului din intestin. În lipsa unei cantități suficiente de vitamina D, organismul absoarbe doar o mică parte din calciul ingerat, fiind nevoit să mobilizeze calciul din oase pentru a menține concentrația acestuia în sânge. Pe termen lung, acest mecanism contribuie la scăderea densității osoase și la creșterea riscului de osteoporoză și fracturi.

Această relație strânsă dintre vitamina D și calciu a dus la recomandarea frecventă a suplimentelor pentru menținerea sănătății osoase. Să analizăm întrebarea fundamentală: oferă aceste suplimente beneficii tuturor (!) persoanelor sau doar anumitor categorii de pacienți? Care este categoria vizată cu prioritate?

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de căderi și fracturi crește considerabil. Aproximativ o treime dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani suferă cel puțin o cădere în fiecare an, iar consecințele pot fi serioase: de la contuzii și fracturi până la pierderea independenței, internări repetate și, în unele cazuri, complicații care pot pune viața în pericol. Se estimează că, de-a lungul vieții, aproximativ una din două femei și unul din cinci bărbați vor suferi o fractură.

Fracturile reprezintă cea mai frecventă complicație a fragilității osoase. În acest context, prevenirea căderilor și a fracturilor a devenit o prioritate pentru medicina modernă. Deoarece calciul și vitamina D sunt esențiale pentru menținerea sănătății oaselor și pentru funcționarea normală a musculaturii, suplimentele care le conțin au fost recomandate timp de mulți ani ca o metodă simplă și accesibilă de prevenție. Această convingere a dus la o creștere semnificativă a utilizării lor în întreaga lume.

Recomandările medicale moderne trebuie să se bazeze în același timp pe o plauzibilitate fiziopatologică, cât și pe dovezi științifice (i.e. studii) solide.

Un astfel de studiu publicat recent a analizat rezultatele a zeci de trialuri clinice și a peste 150.000 de participanți (la nivel global), cu scopul de a răspunde întrebării dacă suplimentele cu vitamina D și calciu oferă beneficiile pe care le așteptăm în prevenirea căderilor și fracturilor.

Majoritatea participanților aveau peste 65 de ani și nu prezentau un risc foarte mare de fracturi sau căderi – deci vorbim de persoane din populația generală (!).

Perioada medie de urmărire a fost de aproximativ doi ani. Cercetătorii au evaluat trei situații: 1) administrarea doar a calciului; 2) administrarea doar a vitaminei D; 3) administrarea combinației dintre calciu și vitamina D.

Rezultatele au fost surprinzător de consecvente. Administrarea exclusivă a calciului nu a redus riscul de fracturi și nici numărul căderilor. Același lucru a fost observat și în cazul suplimentelor cu vitamina D administrate singure.

În ceea ce privește asocierea dintre calciu și vitamina D, analiza a evidențiat unele diferențe statistice pentru anumite tipuri de fracturi. Totuși, reducerea riscului a fost atât de mică încât nu a fost considerată relevantă din punct de vedere clinic. Cu alte cuvinte, beneficiul observat a fost prea redus pentru a justifica administrarea de rutină a acestor suplimente persoanelor sănătoase, exclusiv cu scopul de a preveni căderile sau fracturile. Un aspect important este că rezultatele au rămas similare indiferent de vârstă, de nivelul inițial al vitaminei D sau de alte caracteristici analizate, ceea ce conferă o încredere ridicată concluziilor studiului.

Dacă dovezile actuale arată beneficii atât de reduse, de ce vitamina D și calciul au fost recomandate timp de decenii? Răspunsul se află în însăși evoluția cercetării. Primele trialuri publicate la începutul anilor ’90 au raportat reduceri importante ale riscului de fracturi în rândul persoanelor care primeau vitamina D și calciu. Însă, participanții la aceste studii nu reprezentau populația generală. Era vorba despre femei foarte în vârstă, cu risc extrem de mare de fracturi, instituționalizate în centre de îngrijire, cu aport redus de calciu și cu niveluri foarte scăzute de vitamina D. În aceste condiții, era de așteptat ca suplimentarea să aducă beneficii.

Ulterior, cercetătorii au repetat studiile în populații mult mai diverse, incluzând adulți din populația generală și care, în multe cazuri, aveau deja valori normale ale vitaminei D. În aceste studii mai ample, beneficiile nu au mai putut fi confirmate.

Noua meta-analiză arată că, atunci când sunt analizate împreună toate trialurile disponibile, administrarea combinată de calciu și vitamina D produce cel mult o reducere foarte mică a riscului de fracturi. De exemplu, ar fi nevoie ca aproximativ 100 de persoane să urmeze tratamentul pentru ca o singură fractură, de orice tip, să fie prevenită. În plus, acest beneficiu minor pare să fie explicat în mare parte de un singur studiu efectuat la persoane cu risc foarte mare, ceea ce înseamnă că rezultatele nu pot fi extrapolate la populația generală.

Atenție, mesajul nu este: NU TREBUIE SĂ LUĂM NICIODATĂ calciu și vitamina D, ci faptul că acestea nu se recomandă de rutină și nu se administrează „după ureche”. Persoanele cu deficit documentat de vitamina D, osteoporoză, malabsorbție sau alte indicații medicale au în continuare nevoie de aceste suplimente, conform recomandării medicului.

Bibliografie

Khazai N, Judd SE, Tangpricha V. Calcium and vitamin D: skeletal and extraskeletal health. Curr Rheumatol Rep. 2008 Apr;10(2):110–117. doi:10.1007/s11926-008-0020-y. PMID: 18460265; PMCID: PMC2669834.

https://lpi.oregonstate.edu/mic/minerals/calcium

Massé O, Mercurio CM, Dupuis S, Al Sahwi M, Arruda A, Dallaire G, et al. Calcium, vitamin D, or combined supplementation to prevent fractures and falls: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2026;393:e088050. doi:10.1136/bmj-2025-088050.

Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași/ Asist. univ. dr. Anca Ștefan