Cand se instalează moartea cerebrală şi ce se petrece în timpul recoltării organelor. „La toţi pacienţii este obligatorie acoperirea pleoapelor cu tifon umed”

Plang sau nu pacienţii aflaţi în moarte cerebrală atunci cand li se recoltează organele? Cand se instalează moartea cerebrală şi ce organe se pot recolta? Sunt întrebări la care am încercat să găsim un răspuns chiar de la specialiştii în domeniu.

 Moartea cerebrală  este un proces ireversibil datorită absenţei  circulaţiei cerebrale, urmată de procese ireversibile de necrozare a neuronilor. Mult timp “moartea” a fost considerată oprirea permanentă a inimii şi respiraţiei. Mai tarziu, cand anestezistul Bjorn Ibsen a inventat respiraţia artificială, în 1950, respiraţia şi bătăile inimii au putut fi menţinute şi în comele profunde. Creierul este organizat astfel încat funcţiile reflexe -respiraţia, echilibrul, mersul- sunt ţinute sub control de straturile mai profunde ale creierului, iar funcţiile conştiente -vorbirea, gandurile, imaginaţia- de către straturile superioare ale acestuia.

In toate cazurile, după ce s-a pus diagnosticul de moarte cerebrală, tratamentul şi terapia artificială pentru menţinerea bătăilor cordului  nu au sens sau etică decat în cazul în care decedatul devine donator de organe.

Cand se pune diagnosticul de moarte cerebrală

Diagnosticul  de  moarte cerebrală implică absenţa completă a funcţiilor cerebrale. Pentru a se pune acest diagnostic trebuie urmărite mai multe aspecte. Medicul orădean Carmen, coordonatoarea programului de transplant din Bihor ne spune care sunt aceste aspecte şi care sunt paşii ce trebuie urmaţi.

“Diagnosticul de moarte cerebrală se face de o echipă medicală complet independentă de medicul curant, de coordonatorul de transplant sau de echipa de prelevare. Legislaţia din Romania permite stabilirea acestui diagnostic de medicul primar neurochirurg, neurolog sau anestezist. Examinarea clinică pentru evidenţierea reflexelor de trunchi cerebral şi paraclinica EEG este obigatorie şi se face la un interval de minim 6 ore pentru un adult şi 12 ore pentru  copil. Accidentele vasculare cerebrale hemoragice, anevrisme de artere cerebrala rupte, accidentele vasculare ischemice, traumatismele cranio-cerebrale din accidente rutiere sunt cele mai dese cauze care duc la instalarea morţii cerebrale”, spune dr. Carmen Pantiş.

Identificarea cauzei morţii cerebrale este deosebit de importantă. Diagnosticul nu se face la acei pacienţi a căror stare de comă este de origine necunoscută.

“Este foarte important să se excludă situaţii care ar putea simula moartea cerebrală: hipotermia datorită unor factori fizici externi (să nu uităm că moartea cerebrală este frecvent asociată cu hipotermia spontană) condiţii esenţiale pentru diagnosticul corect al morţii cerebrale, Identificarea cauzei leziunii cerebrale, Trauma craniocerebrală, Hematom epidural, Hematom subdural, Tumoră cerebrală primara care nu este maligna Accident vascular cerebral hemoragic, Malformaţie arteriovenoasa ruptă, Anevrism cerebral rupt, Hemoragie cerebrală prin tulburare severă de coagulare indusa iatrogen, Encefalopatia anoxică, postresuscitare cardiorepiratorie prelungită, Intoxicatia acuta cu alcooli toxici, Stop cardiorespirator resuscitat după infarct miocardic acut Encefalopatie hipoxica difuză GCS=3”, afirmă dr. Pantiş.

Lupta cu moartea

In momentul instalării tabloului clinic de moarte cerebrală pacienţii nu pot fi găsiţi decat în secţiile de terapie intensivă, pe ventilaţie mecanică. Fiecare oră care trece de la instalarea morţii cerebrale duce la compromiterea ireversibilă a organelor care ar putea fi prelevate pentru a salva viaţa celor aflaţi pe listele de aşteptare pentru transplant.

Grija faţă de donatorul cadavru, pacient la care îi bate inima doar datorită soluţiilor şi medicamentelor administrate şi datorită oxigenului administrat artificial prin aparatul de ventilaţie mecanică trebuie să fie maxima.

In orice moment inima acestuia  se poate opri printr-o tulburare de ritm sau prin dezechilibrele hidroelectrolitice şi acidobazice grave care se pot instala la un donator cadavru care nu mai are creierul funcţional.

“Donatorul devine rece, 32 grade, de multe ori este necesară încălzirea lui, are tensiuni arteriale foarte mici care trebuie menţinute în valori fiziologice prin administrare de medicaţie cu catecolamine pe injectomat, are diabet insipid, deci nu se mai face procesul de reabsorbţie a apei la nivelul glomeruli renali şi urina poate ajunge la 10-16 l pe 24 ore şi o multitudine de dezechilibre ale ionilor din organism care duc clar, în timp extrem de scurt la compromiterea ireaversibilă a ficatului, cordului, pancreasului sau a rinichiulu”, susţine coordonatoarea programului de transplant din Bihor.

Examinarea clinică şi paraclinică a pacientului, posibil donator, este una complexă. Se fac obligatoriu 2 examinări EEG (acestea confirmă absenţa activităţii corticale ) la un interval de minim 6 ore adult,12 ore copil. Un angio CT, arteriografia vaselor cerebrale sunt examinări care pot înlocui examinarea EEG, acestea sunt explorări de imagistică care evidenţiază absenţa circulaţiei cerbrale în cerebel, trunchi cerebral şi emisferele cerebrale. Două teste apnee (pacientul nu-şi reia respiraţia spontan timp de 10 minute) care confirmă moartea trunchiului cerebral.

După ce este confirmată moartea cerebrală, medicul curant al pacientului are obligaţia să informeze familia că ruda lor este decedată pentru ca în legislaţia din Romania se confimă că moartea cerebrală este moarte.  După ce familia este informată, în cazul în care potenţialul donator este eligibil, coordonatorul de transplant are obligaţia să discute cu familia.

“Se poate discuta cu soţ, soţie, fiu, fiică, soră, frate pană la rude de gradul IV pentru a obţine acordul pentru donare. Se poate dona cord pană la 50 ani, ficat pană la 80 ani, pancreas pană la 50 de ani, rinichi pană la 70 ani. Dintre ţesuturi, se poate dona corneea, piele, tendone şi ţesuturi osoase. Aici fiecare familie decide cum consideră că este mai bine”, spune dr. Carmen Pantiş.

“Moartea cerebrala este egală cu moartea”

Imediat după semnarea acordului se poate face prelevarea de organe, operaţie care se face în condiţii de asepsie, antisepsie şi sterilitate perfectă, anestezie generală şi condiţii de maximă securitate biologică.

“Nu există nici o şansă ca o persoană în stare de moarte cerebrală să îşi revină, iar cine are cunoştinţe minime medicale ştie că dacă neuronii (celula care e cea mai sensibilă la lipsa de oxigen) răman 3 minute fără oxigen încep procesele ireversibile de necroză şi moarte cerebrală. In esenţă, moartea creierului se datorează lipsei circulaţiei cerebrale, deci lipsei transportului de oxigem în celulă. Moartea cerebrală este moartea creierului şi este moartea ireversibilă”, spune dr. Carmen Pantiş.

Dr. Pavel Chirilă afirmă că “în momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, cand chirurgul înfige bisturiul bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi (…) Plange în momentul în care i se recoltează, de regulă, cele cinci organe după care aleargă instituţia transplantologică”

Medicii nu sunt de acord cu această variantă şi aduc argumente care contrazic toate cele spune de dr. Chirilă.

“Recoltarea de organe este o operaţie care se face în anestezie generală,  în săli de operaţie care sunt performante cu aparate de anestezie şi în condiţii de maximă sterilitate. In Oradea s-au  făcut peste 130 de intervenţii în ultimii 8 ani şi cred că nu ar fi fost un secret dacă ar fi apărut vreun incident ca şi cel descris de dr. Chirilă. La toţi pacienţii în moarte cerebrală este obligatorie acoperirea pleoapelor cu tifon umed cu ser fiziologic pentru a preîntampina fenomenele de uscare a corneei. Este esenţial ca în momentul în care se prelevează corneea aceasta să nu fie uscată, şi tocmai pentru că nefiind lacrimi aceasta are tendinţa de a se usca, astfel căeste nevoie de aceste comprese umede. Nimeni nu aleargă după nimic, este o mare eroare de exprimare. Există un consens în toate ţările din Europa şi în foarte multe alte continente în ceea ce priveşte definiţia morţii cerebrale, şi de asemenea este unanim recunoscut: moartea cerebrala este egală cu moartea”, punctează medicul orădean