Riscul de a traversa Strâmtoarea Ormuz a devenit atât de mare încât armatorii sunt nevoiți să ofere sume uriașe echipajelor care acceptă să intre în zona periculoasă. Marinarii pot primi de patru până la șase ori salariul obișnuit pentru fiecare traversare, în timp ce pentru căpitanii navelor recompensele pot ajunge la peste 100.000 de dolari pe lună.
Măsura vine după intensificarea atacurilor asupra navelor comerciale din regiune și pe fondul războiului început la sfârșitul lunii februarie.
Mii de dolari pentru o singură traversare
Potrivit informațiilor publicate de Financial Times și preluate de BFM TV, un marinar care câștigă în mod obișnuit aproximativ 1.500 de dolari poate încasa de câteva ori această sumă pentru fiecare trecere prin Strâmtoarea Ormuz.
Pentru comandanții navelor, veniturile sunt considerabil mai mari. În anumite cazuri, salariile pot depăși 100.000 de dolari lunar pentru cursele efectuate în aceste condiții.
Însă banii vin la pachet cu un risc extrem. De la începutul războiului, 24 de membri ai echipajelor și-au pierdut viața în urma atacurilor. În aceeași perioadă, 93 de nave au fost lovite, dintre care 14 numai după 20 septembrie.
Datele companiei de analiză maritimă Windward arată dimensiunea pericolului: aproximativ 2% dintre navele care au traversat zona în trimestrul al treilea au fost atacate.
În aceste condiții, sindicatele marinarilor avertizează că echipajele se află într-o situație fără ieșire.
„Dacă refuză, riscă să-și piardă locul de muncă. Dacă acceptă, riscă să-și piardă viața”, a declarat Manoj Yadav, reprezentant al unui sindicat al marinarilor din India, pentru Financial Times.
Marinarii ar fi presați să rămână pe nave
Situația este complicată și de acuzațiile potrivit cărora unii armatori ar exercita presiuni asupra echipajelor pentru ca acestea să nu refuze traversările. Potrivit surselor citate de Financial Times, unii marinari ar fi amenințați chiar cu reținerea unor sume din salariu pentru acoperirea costurilor de repatriere dacă decid să părăsească nava.
Cei mai mulți membri ai echipajelor provin din țări precum India, Filipine, Indonezia și Ucraina, state în care veniturile marinarilor sunt, în general, mai mici decât în țările occidentale.
Pe un superpetrolier de tip VLCC, capabil să transporte aproximativ două milioane de barili de petrol, se află în mod obișnuit în jur de 30 de membri ai echipajului și un căpitan.
Transportul petrolului a ajuns la prețuri record
Pericolul din Strâmtoarea Ormuz nu afectează doar echipajele. Costurile transportului maritim au explodat, în special în sectorul petrolier.
Tarifele pentru un VLCC care transportă petrol între Orientul Mijlociu și China au depășit, de la sfârșitul lunii septembrie, 1,2 milioane de dolari pe zi.
Creșterea este alimentată de cererea ridicată, dar și de costurile tot mai mari pentru combustibil și asigurarea navelor.
Analistul Greg Miller, citat de Lloyd’s List, descrie evoluția drept un punct de cotitură pentru piața petrolierelor, tarifele atingând niveluri care, până de curând, păreau imposibile.
Efectul se propagă și pe rutele care nu trec prin zona de război
Criza nu se limitează la navele care traversează direct zona afectată. Reducerea numărului de vase disponibile în regiunea Golfului Oman a determinat o adevărată competiție pentru capacitatea de transport rămasă, ceea ce a împins prețurile în sus inclusiv pe rute aflate la mii de kilometri distanță.
Potrivit Clarkson, brokerul maritim citat în presa internațională, tariful pentru un petrolier Suezmax care operează între Statele Unite și Europa a crescut cu aproximativ 150% într-o singură săptămână, depășind 577.000 de dolari pe zi.
Și navele care transportă petrol din Africa de Vest către alte piețe au înregistrat creșteri similare, tarifele urcând cu aproximativ 145%, până la 567.000 de dolari pe zi.
Astfel, conflictul din jurul Strâmtorii Ormuz produce un efect de domino asupra întregii piețe maritime: marinarii sunt plătiți cu sume record pentru a-și asuma riscuri extreme, armatorii suportă costuri uriașe, iar tarifele de transport cresc inclusiv pe rute care nu traversează direct zona de conflict.