Momentul în care se rupe turta miresei simbolizează binecuvântarea pe care mirii o primesc din partea nașilor. Acest obicei este însoțit și de urări din partea nașilor și nuntașilor de a avea o căsnicie îndelungată și plină de clipe frumoase și fericite.
Se crede că momentul în care se rupe turta miresei ar putea avea rădăcini și în practicile de sacrificiu din vechile culturi romane pentru că în aceste culturi, turtele și pâinea erau folosite în ritualuri religioase, ca ofrande aduse zeilor sau în ceremonii legate de fertilitate și protecție.
Când se rupe turta miresei
Nunțile sunt evenimente speciale la care visează orice cuplu și, indiferent de cultura sau țara în care au loc, acestea aduc cu ele o serie de tradiții și obiceiuri unice.
În România, una dintre cele mai interesante și pitorești tradiții legate de nunți este cea a colacului sau turtei miresei, când sunt rupte de către nașă și care sunt aducătoare de noroc. Turta miresei sau colacul miresei este o tradiție care atrage atenția și care are loc exact în ziua nunții după ce mirele și restul invitațiilor au sosit la locuința miresei.
Turta miresei este o pâine de obicei în formă rotundă, împodobită cu diverse ornamente și felurite împletituri. Nașa mirilor este cea care se ocupă de acest obicei, ea comandă turta și o plătește. Motivul specific turtei miresei sau colacului este împletitura, decorată cu flori din aluat sau busuioc proaspăt.
Turta miresei se rupe de nașă, așa cum se ține obiceiul în Oltenia, Muntenia și Moldova, sau de însăși mireasă, în zona Transilvaniei, deasupra capului ei, înainte de a pleca spre biserică.
După ce se rupe turta, nașa sau mireasa o aruncă făcând semnul crucii peste cap. Se spune că cei care prind bucăți din ea și le mănâncă, vor fi fericiți și vor avea noroc în anul următor. Ruperea turtei deasupra capului miresei semnifică fertilitatea.
Istoria acestei tradiții
Tradiția colacului sau turtei miresei în cultura românească este una dintre cele mai vechi și bine cunoscute tradiții, având o istorie bogată care se întinde pe mai multe secole. Documentele istorice și folclorul oferă dovezi ale prezenței acestui obicei încă din secolul al XVII – lea.
În anii 1900, nunta avea loc sâmbăta, în ziua în care țăranul nu mergea la câmp. Însă, pregătirile începeau cu mult timp înainte. Joi se coceau colacii miresei, de regulă, de femei „pure”, mai multe bătrâne din sat și de mama miresei. Era, de fapt, o pâine dar între timp, ea s-a înlocuit cu un cozonac, pentru a fi pe gustul invitaților.
Se făceau doi colaci, unul al miresei, care era rupt de nașă când mireasa ieșea din casa părintească și unul care se împărțea la masă. Ruperea colacului de către naș, care se practică în anumite zone, prefață actul sexaul ce urma să aibă loc între mire și mireasă în noapte nunții, colacul rupt reprezentând deflorarea.
Unul dintre posibilele origini ale tradiției colacului miresei este asocierea cu perioada medievală și cu influențele culturale de atunci. Se crede că în trecut, colacul reprezenta un simbol de prosperitate și bogăție, iar oferirea acestuia în cadrul nunților ar fi un gest de generozitate și bunăvoință. Această idee se poate lega de tradițiile romane de nuntă, în care se obișnuia să se ofere daruri și cadouri, inclusiv bucate, pentru a sărbători acest moment important.
O altă inflență importantă a momentului în care se rupe turta miresei poate fi găsită în obiceiurile și tradițiile populare românești, care sunt adesea strâns legate de ciclurile naturii și de evenimentele din viața comunității, astfel că forma rotundă a colacului poate avea legături cu credințele ți simbolurile legate de natură și ciclul vieții.