Capcană după blocadă

Printre numeroasele informații contradictorii lansate de Donald Trump, în mod deliberat sau pur și simplu din exces temperamental, referitoare la războiul cu Iranul, una mi-a reținut în mod special atenția. Șeful de la Casa Albă anunță că blocadei din Ormuz, instituită de Iran, i s-a opus o contrablocadă, de astă dată din partea Armatei Statelor Unite, care extrem de repede se va transforma într-o capcană pentru toate porturile iraniene. Și, pe marginea acestui enunț exploziv, Donald Trump execută un adevărat balet, asigurând planeta că războiul s-a sfârșit și reîncep negocierile. Spre ce scenariu ne îndreptăm?

Până una alta, Donald Trump, pentru a patra oară consecutiv, a reușit performanța de a primi verde din partea Senatului Statelor Unite – e adevărat, la limită – și are astfel mâinile dezlegate fie pentru a continua războiul, fie pentru a relua, de pe poziții de forță, negocierile. Respectiv negocieri după ce este instalată capcana. Ce este această capcană?

Copleșit de forța militară desfășurată de Statele Unite și Israel în războiul declanșat împotriva Iranului, Teheranul a mizat pe posibilitatea de a exploata la maximum o miză uriașă, cea a Strâmtorii Ormuz, pe care a controlat-o în totalitate. Strâmtoarea Ormuz a devenit astfel cel mai puternic șantaj exercitat împotriva alianței americano-israeliene. Întrucât era și este de neconceput un desant masiv militar și organizarea unei ofensive terestre care, în final, să conducă la căderea și predarea Teheranului, regimul iranian a utilizat o stratagemă până mai ieri infailibilă: blocarea strâmtorii Ormuz, cu excepția navelor unor state agreate și care urmau să plătească, pentru fiecare trecere, o taxă de protecție de 9 milioane de dolari. Această strategie nu a funcționat decât două-trei zile, până când experții militari ai Pentagonului au pus la punct o operațiune militară aparent imposibilă: concentrarea, în Strâmtoarea Ormuz, a unei bune părți din efectivele forțelor armate de care dispune Washingtonul, în cooperare cu cele ale Israelului, și executarea unor operații de tip chirurgical prin care traficul prin Strâmtoarea Ormuz să redevină liber, dar, în același timp, toate porturile și toate navele iraniene să fie blocate. Practic, să nu mai aibă acces în zonă, urmând ca, în scurt timp, strâmtoarea să fie deminată și accesibilă comerțului cu carburanți, ca și până la declararea ostilităților. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că Statele Unite au înlocuit mai întâi blocada Iranului și apoi propria blocadă printr-o capcană de natură să sufoce, literalmente, din punct de vedere economic Iranul.

Strategia Casei Albe are un grad ridicat de perversitate. Nu e zi de la Dumnezeu în care Donald Trump să nu anunțe încheierea operațiunilor militare și redeschiderea negocierilor, asta în condițiile în care noi și noi vase militare și trupe sunt aduse în zona Strâmtorii Ormuz, în vederea unei bătălii finale. În raport cu asemenea declarații contradictorii despre pace și război, nu numai opinia publică mondială, ci și opinia publică americană rămân buimace, nimeni nemaînțelegând nimic. Între timp însă, după această perdea groasă de ceață, războiul avansează, în ciuda amenințărilor din ce în ce mai dure ale Iranului, în direcția dorită de Donald Trump. Acesta are toate șansele să iasă, până la urmă, cu fața curată dintr-o confruntare în care se părea că forțele americano-israeliene sunt legate de mâini și de picioare și că fie vor trebui să cedeze, fie vor recurge la o măsură extremă, cea a utilizării armamentului atomic.

Pentru a-și îndeplini dublul obiectiv, Statele Unite trebuie să asigure în totalitate deminarea Strâmtorii Ormuz, securizarea traficului pentru toate vasele care transportă produse petroliere și, în același timp, închiderea ermetică a porturilor iraniene, adică instalarea capcanei de care a vorbit Donald Trump. Dacă așa se va întâmpla în următoarele câteva zile, liderul de la Washington va putea să susțină, pe drept cuvânt, că a câștigat confruntarea cu Iranul și să negocieze de pe poziții de forță cu Xi Jinping, în cursul apropiatei întâlniri la cel mai înalt nivel. Dacă însă așa-zisa capcană nu va putea fi instituită sau nu-și va produce efectele, în câteva zile se va putea afirma că cea mai mare putere militară a lumii, după ce a făcut cheltuieli colosale, a pierdut războiul cu Iranul, în ciuda distrugerilor pe care le-a provocat.