Misterul ascuns în tabloul „Noapte înstelată” al lui van Gogh. Ce au descoperit cercetătorii după mai bine de un secol

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Astronomii au recreat pe calculator cerul din „Noapte înstelată” al lui Van Gogh și au stabilit că data oficială la care a fost creat tabloul ar fi complet greșită. Istoricii însă nu sunt de acord cu această abordare.

Cerul este real, susțin astronomii

Considerată mai bine de 100 de ani exclusiv rodul imaginației febrile a lui Vincent van Gogh, celebra capodoperă „Noapte înstelată” ajunge din nou în centrul unei dezbateri științifice internaționale.

O echipă de astronomi din Coreea de Sud susține că tabloul reflectă, în realitate, un cer autentic observat de pictor înainte de ivirea zorilor, dar la o dată complet diferită față de cea consemnată oficial în istoria artei, relatează The Guardian.

07:01

FOTO Doliu în muzica populară! A murit îndrăgitul cântăreț Costel Ploaie, la doar 47 de ani! Artistul a suferit un accident vascular

14:00, 22 Oct 2026

FOTO Benito di Paula, legenda stilului samba la pian, a murit la 84 de ani! Cântărețul, compozitorul și pianistul brazilian suferea de o boală cruntă!

Conform calculelor astrofizice, poziționarea exactă a corpurilor cerești din lucrare – în special a Lunii, a planetei Venus și a constelațiilor pictate – se potrivește cu o precizie remarcabilă cu bolta cerească din dimineața zilei de 22 iulie 1889.

Această concluzie arată momentul creației cu aproximativ o lună mai târziu față de cronologia unanim acceptată până în prezent, care plasa realizarea lucrării în cursul lunii iunie.

Van Gogh se afla într-un sanatoriu

În acea perioadă agitată a vieții sale, maestrul postimpresionist olandez se afla internat voluntar la sanatoriul din Saint-Rémy-de-Provence, localitate din sudul Franței unde căutase alinare în urma unor episoade severe de suferință psihică.

De la fereastra camerei sale cu gratii, Van Gogh contempla frecvent cerul nopții și primele raze ale dimineții, transpunând pe pânză trăirile și observațiile sale directe.

Noua ipoteză a oamenilor de știință este însă privită cu rezerve și întâmpină o opoziție fermă din partea reprezentanților Muzeului Van Gogh din Amsterdam.

Istoricii de artă îi contrazic pe cercetători

Custozii prestigioasei instituții olandeze contrazic ipoteza cercetătorilor sud-coreeni, argumentând că există dovezi solide, inclusiv documente istorice și corespondențe clare purtate de artist, care atestă fără echivoc că „Noapte înstelată” fusese deja finalizată încă din luna iunie a anului 1889.

Această datare se bazează pe o scrisoare trimisă de artist fratelui său, Theo, în jurul datei de 18 iunie, în care pictorul amintea despre începerea unui nou studiu dedicat unui cer înstelat.

În plus, istoricii de artă au invocat mereu că Van Gogh a trecut printr-o criză psihică severă în cursul lunii iulie, episod medical grav despre care s-a considerat că l-a ținut complet departe de șevalet timp de câteva săptămâni.

Ipoteza că elementele celeste din compoziție ar fi fost doar plăsmuiri artistice a fost alimentată și de faptul că dispunerea corpurilor cerești nu corespundea deloc cu ceea ce se putea vedea pe cerul din sudul Franței în nopțile din iunie.

Echipa de cercetători coordonată de specialistul Kim demonstrează însă că, dacă intervalul este decalat către finalul lunii iulie, corpurile cerești capătă o acuratețe remarcabilă.

Privite de la fereastra sanatoriului din Saint-Rémy-de-Provence, Luna, planeta Venus și roiul stelar Hiadele ar fi putut fi admirate exact în alinierea transpusă pe pânză, ceea ce transformă pictura într-o interpretare vizuală a realității, chiar dacă una exagerată prin tușe artistice.

Cum a fost verificată științific această teorie

Pentru a verifica științific această teorie, astronomii au identificat relieful real din zona sanatoriului, mai exact o culme muntoasă situată la sud-vest de clădire, și au analizat o schiță timpurie realizată de Van Gogh.

Comparația a dezvăluit că maestrul olandez a surprins un unghi vizual neașteptat de restrâns din peisaj. Folosind softuri avansate de reconstituire astronomică, echipa a simulat configurația bolții cerești dinaintea fiecărui răsărit din lunile iunie și iulie ale anului 1889.

Căutarea s-a concentrat pe diminețile în care Luna apărea poziționată deasupra planetei Venus, iar ambele corpuri luminoase se încadrau în acel câmp vizual strâmt observabil de la fereastra camerei de sanatoriu.

Dintre toate simulările rulate, doar trei date astronomice au întrunit cerințele geometrice, iar dimineața de 22 iulie 1889 s-a dovedit a fi potrivirea optimă. În acea zi, semiluna fină, strălucirea planetei Venus și roiul deschis de stele Hiadele formau pe cer o compoziție aproape identică cu cea din capodoperă.

Pentru a valida ipoteza la standarde academice, autorii cercetării au apelat la statistica matematică și la geometria formelor, măsurând numeric gradul de similitudine dintre pozițiile aștrilor din pictură și cele de pe cerul real.

„Pentru a transforma această întrebare într-o problemă științifică, ce necesită date cantitative, a trebuit să măsurăm gradul de asemănare dintre configurațiile stelare din pictură și cerul real, folosind geometria formelor și statistica”, a explicat Kim.

Totuși, cercetătorii admit că rezultatele nu pot fi considerate absolut definitive, existând posibilitatea ca Vincent van Gogh să fi schițat sau reținut în memorie configurații ale cerului văzute în dimineți diferite, pe care ulterior le-a combinat într-o singură operă de artă.

Ce dovezi aduc în discuții experții muzeului din Amsterdam

Conform experților muzeului, există probe materiale și documentare clare care demontează data propusă de oamenii de știință. Tabloul a fost pictat pe o bucată dintr-o rolă de pânză pe care maestrul olandez o primise chiar la începutul lunii iunie a acelui an.

Mai mult, o dovadă cronologică incontestabilă este faptul că, la data de 2 iulie 1889, Van Gogh îi trimisese deja fratelui său Theo un desen executat după pictura finalizată, ceea ce exclude posibilitatea ca lucrarea să fi fost creată trei săptămâni mai târziu.

La aceste argumente se adaugă starea de sănătate precară a artistului din acea perioadă petrecută în sanatoriul din Saint-Rémy-de-Provence.

Reprezentanții muzeului au amintit că Van Gogh a suferit o criză psihică extrem de severă în jurul datei de 22 iulie, episod medical grav care l-a ținut complet imobilizat și incapabil să picteze timp de peste o lună.

În plus, specialiștii olandezi atrag atenția că artistul nu urmărea o reproducere fotografică a naturii, astfel că poziționarea stelelor și a planetelor nu poate fi privită ca un reper matematic infailibil pentru stabilirea datei de creație.

Scepticismul față de rezultatele cercetării este împărtășit și de Donald Olson, profesor emerit de fizică și astronomie la Universitatea de Stat din Texas și un reputat expert în analiza evenimentelor celeste transpuse în opere de artă.

Acesta susține că pozițiile reale calculate astronomic pentru planeta Venus și roiul stelar Hiadele nu concordă cu cele desenate de pictor.

Totodată, specialistul american contestă ideea că Van Gogh ar fi privit printr-un unghi îngust, explicând că un asemenea cadru restrâns este total incompatibil cu perspectiva largă necesară pentru a cuprinde dealurile și formațiunile stâncoase din compoziție.