Care sunt cărțile Bibliei? Câte cărți sunt și când au fost scrise acestea 

Biblia este formată din 39 de cărți din Vechiul Testament și 27 de cărți din Noul Testament. Când au fost acestea scrise pentru prima dată și ce reprezintă fiecare, află în rândurile următoare.

Biblia este o antologie sacră, alcătuită dintr-o colecție de scrieri care cuprinde un total de 66 de cărți. Structurată în două mari părți – Vechiul Testament și Noul Testament – aceasta a fost redactată de-a lungul a aproximativ 1.400 de ani, de către 40 de autori diferiți, în limbile ebraică, aramaică și greacă.

Cărțile Bibliei

Vechiul Testament include 39 de cărți, iar Noul Testament, 27. Fiecare dintre acestea este considerată inspirată de Dumnezeu, având scopul de a ghida oamenii către credință și mântuire.

În Vechiul Testament, cărțile sunt împărțite în patru mari diviziuni. Prima diviziune este Pentateuhul, cunoscut și ca Tora, care conține primele cinci cărți: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul. Aceste scrieri fundamentale prezintă creația lumii, legile divine și istoria timpurie a poporului evreu.

Cea de-a doua diviziune este reprezentată de Cărțile istorice, care cuprind doisprezece scrieri: Iosua, Judecătorii, Rut, 1 și 2 Samuel, 1 și 2 Împărați, 1 și 2 Cronici, Ezra, Neemia și Estera. Aceste texte oferă o relatare detaliată a istoriei poporului Israel, de la cucerirea Canaanului până la perioada exilului și restaurării.

A treia diviziune, Cărțile poetice sau Cărțile înțelepciunii, include cinci cărți esențiale: Iov, Psalmii, Proverbele, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor. Ele se remarcă prin profunzimea reflecțiilor lor despre viață, suferință, iubire și relația omului cu Dumnezeu.

Ultima diviziune a Vechiului Testament este dedicată Cărților profetice. Acestea sunt împărțite în două grupuri: Profeții mari (Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel și Daniel) și Profeții mici, care includ doisprezece cărți mai scurte, precum Osea, Ioel, Amos și Maleahi. Aceste scrieri transmit mesaje divine adresate poporului Israel și previziuni despre venirea lui Mesia.

Vechiul și Noul Testament

Noul Testament este, la rândul său, împărțit în patru secțiuni. Prima este formată din cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca și Ioan, care descriu viața, învățăturile, moartea și învierea lui Isus Cristos. Acestea sunt urmate de cartea istorică Faptele Apostolilor, care documentează răspândirea creștinismului în primele decenii după învierea lui Isus.

Epistolele reprezintă cea de-a treia diviziune. Acestea includ treisprezece Epistole pauline, precum Romani, 1 și 2 Corinteni, și opt Epistole generale, cum sunt Iacov și 1 și 2 Petru. Aceste scrieri oferă îndrumări doctrinare și morale pentru comunitățile creștine.

Ultima secțiune a Noului Testament este cartea profetică „Apocalipsa”, care conține revelații despre sfârșitul lumii și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu.

Mesajul central al Bibliei este mântuirea adusă de Isus Cristos, Mesia promis. Prin El, toți oamenii pot găsi reconcilierea cu Dumnezeu, așa cum este subliniat în versete precum Ioan 3:16 și Fapte 4:12. Credința se naște prin auzirea Cuvântului lui Cristos (Romani 10:17), iar Scriptura continuă să inspire și să transforme viețile celor care o studiază.

Diferențele dintre catolici și ortodocși în privința Bibliei includ acceptarea cărților deuterocanonice. Ortodocșii includ mai multe cărți în canon, precum 3 Macabei, în timp ce catolicii urmează canonul Tridentin.

În total, Biblia este formată din 66 de cărți, aceasta fiind scrisă pe o perioadă de secole și transmițând atât învățătura, cât și întreaga cunoaștere creștină.