Dispraxia: cum știu dacă are copilul meu aceasta afectiune?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Care sunt simptomele dispraxiei. Un handicap invizibil, dispraxia este o condiție gravă și invalidantă. Caracterizata printr-o depreciere a capacității de a executa gesturi în mod automat.

Dispraxia, ca toate așa-numitele tulburări „Dys”, este o tulburare cognitivă specifică de dezvoltare. Dispraxia se manifestă prin tulburări de dezvoltare motorie care presupune asadar, în special, învățarea gesturilor, dobândirea coordonării senzorimotoare (când se dorește atingerea unui obiect pe care l-a localizat), precum și funcțiile vizio-spațiale (care ne permit să ne orientăm în spațiu, să percepem obiectele mediului nostru și să ne imaginăm mental un obiect absent fizic). Copiii și adulții pot fi afectați de dispraxie. Se estimează că aceasta afectează între 1 și 6% din populația de vârstă școlară. Băieții sunt mai afectați decât fetele (3 – 5 băieți la o fată).

Care sunt simptomele dispraxiei

Simptomele de disfraxie sunt prezente încă din primele stadii de dezvoltare și se manifestă prin întârzieri psihomotorii pronunțate, stângace semnificative, precum și disgrafie (tulburare specifică de scriere). Există astfel o dificultate:

– în învățarea gesturilor cum ar fi să te îmbraci, să folosești tacâmuri, să bei, să-ți iei pantofii, să-ți coafuri părul.

– în abilități motrice fine precum scrierea, desenul, colorarea, tăierea .. precum și în utilizarea și producerea documentelor vizuale, în special a celor care conțin informații spațiale (tabele, curbe, grafică etc.)

– în jocuri (jocuri de construcție, păpuși etc) și timp liber: sport, folosirea de instrument muzicala etc

– în spațiu: dificultăți în a se orienta, în special pentru a vă deplasa în locuri necunoscute,

– în imposibilitatea de a lua o notă lizibilă și rapidă: scrierile sunt apoi inutilizabile a învăța sau a restabili cunoștințele.

În acest context, activitățile motorii ale vieții de zi cu zi înving cu ușurință (în special la școală) și limitează participarea la activități de joc. Apoi, starea de spirit poate contribui la izolare. Dificultățile vizio-spațiale pot duce, de asemenea, la o incapacitate de a se deplasa în locuri necunoscute, de a găsi drumul intr-i deplasare pe jos sau pe harta transportului public, limitând astfel posibilitățile de deplasare autonomă.

Consecințele funcționale pot rezida în încetinire, oboseală mare și situație de eșec academic. În plus, aceste persoane pot suferi tulburări de organizare care afectează toate sectoarele vieții care agravează încetul cu încetul activitatile zilnicw.

Toate acestea contribuie la o stimă de sine slabă, care este adesea consolidată de neînțelegerea adulților. Acest lucru poate genera uneori depresii grave sau reacții inadecvate care pot fi confundate cu tulburările de comportament.